OMUL DE LÂNGĂ NOI

Se pare că totuși nu sunt atât de bătrână (am 86 de ani), să spun că le-am văzut pe toate!

Una dintre multele neplăceri ale bătrâneții este acea de a rămâne prizoniera locuinței tale. Te miști tot mai greu dintr-o cameră în alta, de la o fereastră la alta și universul tău se rezumă la ce mai fac vecinii și știrile de la televizor. Le știi pe toate și crezi că le-ai văzut pe toate. Nu se mai poate întâmpla nimic deosebit în cartierul tău liniștit, în orășelul tău de pe deal!

Și totuși! Evenimentele legate de o crimă pe care le vezi în direct te răscolește de moarte.

Le cunoșteam pe cele două doamne care au fost ucise cu atâta cruzime. Nici acum nu îmi vine să cred ce a putut să facă acest om! Dar poate fi numit om?

Dar nu despre acest așa-zis „om" am vrut eu să vă scriu. Nu merită hârtia să fie pomenit.

M-am hotărât să vă scriu despre cel care a văzut primul focul din apartament și a anunțat autoritățile, cel care a fost primul care a făcut ceva încercând cu disperare să intre în bloc pentru a ajunge la ușa apartamentului, primul care a alertat vecinii de incendiul de la parter și cel care l-a reținut pe ucigaș până la sosirea poliției. De el nimeni nu a pomenit nimic. Chiar credeți că ucigașul a stat și a așteptat sosirea poliției?

Eram în balcon, așa cum vă spunem mai sus, bucurându-mă de căldura primelor zile de primăvară. Atenția îmi este atrasă de un om care se agita de zor, cu telefonul în mână. ÎI aud strigând la vecinul care uda florile cu un furtun și apoi alergând amândoi spre blocul vecin. Atunci am văzut fum ieșind de la parter. Au început să alerge vecinii, dar îl văd pe acest domn, pe care îl știam doar că e „domnul de la buletine", vecin de cartier cu noi, că se ia după o persoană care se îndrepta spre o mașină parcată. Începe să se răstească la el, îl vedeam că era foarte nervos și că în același timp voia să vorbească la telefon. Abia când a venit poliția am văzut că cel la care se răstea a fost băgat în mașina poliției, am înțeles că acest domn de fapt a prins făptașul (atunci încă nu știam de crimă). Deci, dragii mei, agresorul nu a stat în mașină și a privit desfășurarea evenimentelor, așa cum a fost știrea preluată de toate ziarele și canalele de știri, agresorul a fost identificat și reținut de acest domn, care l-a predat poliției.

M-au necăjit evenimentele întâmplate, dar recunosc că m-am simțit un pic mai în siguranță când am realizat că printre noi sunt și oameni care reacționează la ce se întâmplă în jurul lor, care nu trec nepăsători „că sunt în afara serviciului".

Eu cred, că atunci când descoperim în această lume plină de fărădelegi că sunt asemenea oameni lângă noi, suntem datori să le arătăm și noi puțină recunoștință. „Vă mulțumim domnule Matei Ioan Mugurel - comisar șef la Evidența Persoanelor de la Primăria Reghin (între timp am aflat de la vecini cine e), dar mai ales VECINUL NOSTRU - OMUL DE LÂNGĂ NOI. Vă mulțumim, că v-ați riscat viața, ucigașul putând avea arma crimei încă în mână și să vă lovească și pe dvs.

 

Lasă un comentariu