Gala Premiilor Muzicale și Gala Uniter au avut darul de a surprinde plăcut anul acesta, în ceea ce privește premiile și pe cei care le-au ridicat! Eurovizionul însă a dezamăgit profund!
Am urmărit, ca în fiecare an, Gala Uniter la televizor; mai demult, eram prezentă în sală, când se ținea în București și eram și eu acolo. Dar, în timp, lucrurile s-au schimbat spre bine în ceea ce privește noua generație. Doleanțele profesioniștilor, de exemplu ale realizatorilor unor emisiuni importante, muzicale, de la Radio România Actualități, parteneri media cu evenimentul, dorința unor oameni de presă cu funcții înalte în trecut, dar se pare că și în prezent, să câștige rusul Yuri Kordonski Premiul pentru cel mai bun regizor, a fost reușita esențială a evenimentului, spun eu. Fiindcă întotdeauna se caută surpriza și noutatea la astfel de spectacole, unde vedem aceleași fețe de obicei, însă anul acesta, cred că scorul a fost schimbat de cei care au promovat și Gala Premiilor Muzicale.
Din păcate, la Eurovision, la ediția aceasta, din Portugalia, lucrurile nu au stat la fel, politicul a primat în defavoarea artei. Piesa României ar fi meritat să intre în finală, fiind foarte bună, ca și solista, în plus, foarte decorativă, însă, cea a Norvegiei (dezamăgitor Alexander Rybak, față de marea lui realizare de data trecută) și a Ungariei (murdară, și ca sunet, și ca aspect, rock de non-calitate gen festival Peninsula), extrem de slabe, au ajuns unde nu meritau. Ne bucurăm, totuși, pentru că s-a calificat Moldova, bănuim că ... datorită faptului că e percepută în zona Rusiei. Revenind la Gala Premiilor Muzicale Radio, surpriza a fost că, Mircea Vintilă a luat premiul „Omul cu chitara", acordat de Ducu Bertzi (care se pare că a venit cu folos în Târgu-Mureș, dorind să dezvolte o colaborare fericită cu presa scrisă, adică, mai precis, chiar cu noi) și Mihai Cosmin Popescu.
La fel, la Uniter, Ion Caramitru a fost mult diferit față de alți ani, rezultatele anunțate de el fiind altele decât sperau unii. Câștigător în regie, a fost ales un nume mai puțin pomenit decât altele în lumea teatrală, deși montează de 11 ani în România. Chiar dacă a fost absent, ca și ceilalți nominalizați, de numele lui o să se lege mult viitorul....nu de cei care au pierdut. De asemenea, e bine că anumiți actori au fost ținuți mai în spate de Ion Caramitru, anul acesta, fiindcă mai sunt și alții, ne-am săturat și de aceia care au făcut ceva acum 20 de ani poate, însă mai puțin în prezent. Despre Gală, în ansamblu, spațiul ales a fost inedit, credeam că o să fie la Casa de Cultură, unde am fost mai demult la un concert. Dar, până la urmă, cortul transparent a dat bine filmat, în Cetatea cu adevărat regală Alba Iulia. Și ținutele au fost pe măsură. Muzica la țambal a lui Marius Mihalache a fost specială, de data asta Arabela Nicolau având un aspect mult mai plăcut, în genul Crinei Matei... cu care am comparat-o data trecută.
În ceea ce privește marii artiști consacrați, Marcel Iureș a fost o apariție la propriu și figurat, el având un cuvânt greu în juriu, dar a și urcat pe scenă pentru un laudatio destinat lui Alexandru Dabija. Și Mihai Măniuțiu a fost prezent pe podium, deci anul acesta se pare că regizorii vieții lui Iureș au (pre)dominat, și nu cei simpatizați de alții mai puțin importanți. Ne bucurăm pentru premiile celor mai buni actori, Victor Rebengiuc și Mariana Mihuț, pentru faptul că Timișoara a câștigat Premiul pentru cel mai bun spectacol, fiindcă am luptat ca aceea să fie capitala europeană. De asemenea, pentru prezența a trei premii acordate Târgu-Mureșului, de fapt pentru Universitatea de Artă Teatrală, pentru cea mai bună piesă, și pentru Bogdan Zsolt, care este și el absolventul orașului nostru. Unul din puținii de limbă maghiară care fac bună impresie și în limba română. Ca aspect estetic am reținut-o pe Ada Lupu, actrița tânără, și pe fosta absolventă, tot a noastră, Claudia Ieremia, de la Timișoara. Dar, fiindcă, cei de la TNB au dirijat din umbră rezultatele, merită laude cei de acolo și directorul lui, domnul Ion Caramitru. Ne bucurăm că va fi prezent și la Zilele târgumureșene, cu un recital în Cetate, pe care, de altfel, eu l-am văzut.
Luni îi vom revedea la Palatul Culturii de aici pe marii artiști Cristina Deleanu și Eugen Cristea, aniversând 40 de ani de teatru, și am avut o bucurie și în ceea ce privește o altă sărbătorită, din frumoasa lume a muzicii populare, Leontina Pop, la 60 de ani de viață, tot într-un spectacol aniversar, la Casa Eminescu. Sper că cei care au promis, o vor aduce aici și pe Teodora Mareș cu un spectacol. Deci, în mare, acestea au fost cele mai importante evenimente culturale despre care a meritat să scriu.
