Probleme de gerontologie și geriatrie (II) Modificări generale în procesul de senescență

Reducerea capacității de apărare a organismului la vârstnici află un teren propice pentru generarea unor modificări la nivelul celular, cu implicații asupra funcționalității organelor, aparatelor și sistemelor proprii. Astfel, la nivel celular se produc modificări de volum, numărul elementelor structurale micșorându-se până la 30%. Declinul metabolismului celular duce la scăderea potențialității dezvoltării și refacerii celulelor, inclusiv al mitozei (înmulțirii). Astfel, la nivelul pielii se remarcă modificări distructive, prin atrofierea acestui țesut (scăderea volumului), iar acesta își pierde structura și elasticitatea; părul devine subțire, moale și se reduce țesutul de grăsime.

Adeseori, la unii vârstnici, survine o creștere a depozitelor grăsoase, factor de risc ce se accentuează mai ales pe fondul unei alimentații neraționale și a sedentarismului, toate cauzatoare de obezitate, cu invazie de grăsime, precum și la nivelul organelor interne.

În zilele noastre, în condițiile vieții moderne, incidența obezității, după marile statistici realizate, depășește 30% din populație, generând multiple complicații clinico-biologice, responsabile de apariția unor entități morbide, cum sunt: hipertensiunea arterială (HTA), cardiopatia ischemică, cu angină pectorală, cu sau fără tulburări de ritm, până la insuficiența cardiacă.

Aceste boli reprezintă importanți factori de risc, mai ales la subiecții care au depășit vârsta a treia, la care se produc alterări arteriale, ca urmare a unei invazii grăsoase la nivelul pereților arteriali, proces cunoscut sub denumirea de ateromatoză - cu stări de dislipidemie (creșterea profilului lipemic), hipertrigliceridemie, hipercolesterolemie (colesterolul rău) și acizi grași, care, mai târziu, în prezența sărurilor de calciu, se vor calcifica (se depun pe pereții vaselor), placa de grăsime numită aterom, și astfel se produce lumenul vascular (îngustarea), determinând stenoza vasculară arterială, care influențează în mod nefavorabil irigarea cu sânge a organului respectiv. Să o luăm metodic: la nivelul inimii - angină pectorală, sindrom intermediar (preinfarct) și infarctul miocardic. Același fenomen se petrece și la nivelul arterelor carotide (dispuse lateral, la nivelul gâtului), al arterelor de la nivelul creierului sau la nivelul membrelor inferioare, în special în prezența unor factori de risc, cum ar fi diabetul zaharat sau fumătorii împătimiți. Acest proces de ateroscleroză se poate petrece și la nivelul rinichilor, fiind necesar să se aplice by-pass (proteze la nivelul arterelor renale).

Modificările componentelor aparatului locomotor determină, în general, scăderea ponderală (în greutate), la aceasta contribuind și diminuarea organelor interne și a apei „totale"; ficatul scade în greutate cu cca. 37% între 24 și 90 de ani, mai mult la femei decât la bărbați. Diametrul antero-posterior al toracelui - care este, la vârstnici, masa musculară - scade, conținutul mineral al osului scade după 40 de ani, oasele se rarefiază, se deformează, se tasează, survenind fracturi, talia scade, prin tasarea vertebrelor. Osteoporoza este cauzată de viața sedentară și lipsa exercițiilor fizice, ceea ce contribuie și la atrofia musculară , mușchii scad în volum, începând cu decada a 5-a a vieții, densitatea osoasă scade, mai mult la femei decât la bărbați.

Odată cu instalarea menopauzei, ritmul osteoporozei se accentuează, fiind favorizat și de viața sedentară, inclusiv din lipsa exercițiilor fizice, care contribuie, și ea, la atrofia musculară.

Fenomenul de osteoporoză se remarcă radiografic și la nivelul oaselor maxilare. Cea mai periculoasă consecință a osteoporozei o reprezintă posibilitatea apariției fracturilor accidentale și, mai rar, spontane, cu localizările frecvente la nivelul colului femural (șold). Aproximativ 50% survin la persoanele de peste 80 de ani, dintre care 80% sunt femei. Dificultatea îngrijirii bolnavilor cu o asemenea patologie și a complicațiilor survenite la unii vârstnici se termină printr-un final letal (deces), care implică probleme deosebite din punct de vedere afectiv și al efortului financiar.

Este important să subliniez un fapt pe care l-am întâlnit în practica mea medicală de peste o jumătate de secol: alterările ansamblului locomotor survenite la subiecții care au depășit 65 de ani sunt deseori denumite „simptome reumatismale" care survin pe fondul unei atrofii musculare generale. Este o mare eroare, în sensul că în mod constant, de multe ori primează: oboseala sau senzația de epuizare a organismului. Ele sunt însoțite și de un corolar simptomatic de tulburări nervoase de tipul nevralgiilor la nivelul extremității cefalice (capului), fără a valida o suferință de natură stomatologică sau o afecțiune neurologică. Sunt doar simptome subiective.

Dintre artropatiile inflamatorii cronice, poliartrita reumatoidă reprezintă o cauză de morbiditate (îmbolnăvire) crescută la vârstnici, aceasta fiind o afecțiune invalidantă semnificativă, din cauza scăderii capacității locomotorii, precum și scăderii capacității pereților bronhiilor mici (bronhiole), o parte din acestea nu sunt permeabile. În timpul mișcărilor respiratorii normale în decubit (poziția culcat), crescând riscul complicațiilor respiratorii infecțioase și mecanice, mai ales subiecților supuși intervențiilor chirurgicale sau la cei ce trebuie să repauzeze mult timp la pat.

Printre suferințele severe care alterează în mod semnificativ calitatea vieții bolnavilor cu afecțiuni respiratorii cronice se situează BPOC (bronhopneumopatie obstructivă cronică), datorată evoluției fluctuante, precum și a simptomelor invalidante.

La vârstnici, scad forța musculară, sensibilitatea dureroasă, setea, percepția gustului, mirosului, simțul tactil (al pipăitului) se diminuează, la fel și funcțiile de reglare posturală și termică. Viteza de conducere în nervii motorii scade cu 15% între 20 și 95 de ani.

La bolnavii vârstnici, insuficiența cardiacă prezintă multiple particularități, mai ales la cei care suferă de cardiopatie ischemică, urmare a scăderii funcției contractile a miocardului (inimii), a modificărilor în mecanismele de reglare neurohormonală, a reducerii metabolismului bazal (necesități ale organismului în condiții de repaus), implicând funcțiile vitale reprezentate de: inimă, rinichi, creier, fiind necesare 600-800 kcal. La bolnavii cu o patologie cardiacă se produce o diminuare a debitului cardiac (cantitatea de sânge expulzată prin contracția inimii). De altfel, sindromul coronarian acut (infarct miocardic) constă în excluderea din circuitul funcțional a țesutului cardiac, care și-a pierdut funcționalitatea lui. Acest debit sanguin scăzut are predilecție la persoane peste 65 de ani, iar în antecedentele personale fiind inventariați fumătorii, care se mențin în topul urgențelor cardiace, prin simptomatologia impresionantă, evoluția adesea „nefastă", complicațiile redutabile și prognosticul sumbru, rezervat.

Studiile efectuate în ultimele decenii au relevat faptul că există o corelație directă între valorile presiunii arteriale sistolice (valorile tensionale maxime) și mortalitatea cardiovasculară, motiv pentru care readucerea valorilor tensionale este importantă, sub raport „profilactic", apelându-se la medicația anti hipertensivă cunoscută.

Lasă un comentariu