La aniversarea a 100 de ani de la Marea Unire din 1 Decembrie 1918, în Parohia Greco-Catolică nr. IV, „Adormirea Maicii Domnului" din Târgu Mureș, ca urmare a deciziei luate de către preotul paroh Ioan Fărcaș și Consiliul parohial, sunt organizate, pe parcursul acestui an jubiliar, conferințe lunare la care sunt invitați credincioșii parohiei și toți cei interesați de istoria marelui eveniment al neamului românesc.
Prima conferință a avut loc duminică, 28.01.2018, și a fost ținută de către domnul profesor Dimitrie Poptămaș. Tema propusă a fost „Biserica Română Unită și Unirea din 1 Decembrie 1918 ". Au fost subliniate aspecte privind necesitatea și punerea în fapt a Unirii religioase de la 1698, apoi au fost trecute în revistă câteva dintre semnificațiile principale ale Unirii Transilvaniei cu România. Au fost evocate personalități marcante aparținând Bisericii Greco-Catolice și rolul pe care acestea le-au avut în pregătirea și realizarea Marii Uniri. Primul evocat a fost Inocențiu Micu-Klein, episcopul Bisericii Române Unite cu Roma Greco-Catolică, un luptător neobosit pentru drepturile românilor din Transilvania, care a adresat o serie de memorii autorităților vremii, cerând îmbunătățirea situației culturale a clerului greco-catolic, prin facilitarea accesului la învățătură atât în țară, cât și în străinătate. Precursor al iluminismului, Inocențiu Micu-Klein (1602-1768) vedea școala ca principal mijloc de ridicare a națiunii române. Astfel, el se îngrijește de școlile de la sate și reușește să trimită primii bursieri la Roma și Viena. De asemenea, a luptat pentru drepturile clerului greco-catolic, precum și pentru reprezentarea românilor la nivelul instituțiilor publice ale Transilvaniei. Cea de-a doua personalitate evocată a fost episcopul greco-catolic, cardinalul Iuliu Hossu (1885-1970). În pregătirea Marii Uniri, s-a deplasat prin așezările Ardealului, ținând prelegeri, mobilizându-i și strângându-i pe români pentru participarea la Marea Adunare de la Alba Iulia, de 1 Decembrie 1918. Aici a dat citire, în fața celor prezenți, Rezoluției Unirii și a fost împuternicit ca membru al delegației ardelene care a mers la București să înmâneze Hotărârea de unire, Regelui Ferdinand. Pe lângă contribuția personalităților greco-catolice la Marea Unire, s-a scos în evidență ținuta morală și profesională a acestora, pe parcursul vieții lor.
Cea de-a doua conferință a avut loc duminică, 18 februarie, și a fost ținută de către domnul profesor universitar dr. Cornel Sigmirean, președintele Senatului Universității „Petru Maior". Tema propusă: „Conștiința latinității și nașterea națiunii române". S-au trecut în revistă, printre altele, câteva din semnificațiile principale ale Unirii Transilvaniei cu România. Unirea de la 1700 a deschis tinerilor români șansa asimilării culturii latine. În școlile catolice, învățații Școlii Ardelene au descoperit latinitatea limbii române și a poporului român, au putut crea fundamentele ideii de națiune română, dincolo de factorul confesional. Întreaga operă a învățaților teologi ai Școlii Ardelene a reprezentat fundamentul ideologic al națiunii române moderne. Gheorghe Șincai arată originea romană a românilor, descendenți ai romanilor aduși în Dacia de Traian, consemnând că ei se întind în Țara Românească, Moldavia, Transilvania, Maramureș, Ungaria, până la Tisa, Silvania, Banat, Cuțo-Valachia, Basarabia. Cu toate că a fost greco-catolic, el nu a vrut ca deosebirile religioase dintre români să le afecteze unitatea, anticipând nașterea națiunii moderne, în care primează conștiința națională, peste cea confesională. Alături de Gheorghe Șincai, Samuil Micu și Petru Maior și-au scris operele lor în perioada când, în Europa, s-au născut națiunile moderne. Începând cu învățații Școlii Ardelene și continuând cu istoricii și filologii secolului al XIX-lea, în cultura română s-au scris numeroase sinteze de istorie, menite a contribui la cunoașterea trecutului, ca răspuns la contestările și controversele care s-au născut în legătură cu trecutul românilor. Pentru români, reperul a fost originea romană a poporului și latinitatea limbii române, de aici și insistența cu care au cerut introducerea alfabetului latin și renunțarea la cel slavon, nepotrivit pentru o limbă latină cum era limba română. În continuare, s-a subliniat rolul important pe care intelectualii transilvăneni, fii ai Bisericii Greco-Catolice, l-au avut în pregătirea și realizarea Unirii Transilvaniei cu România.
În cadrul celei de-a treia conferințe, de duminică, 18 martie 2018, domnul profesor universitar dr. Alexandru Cistelecan, de la Universitatea „Petru Maior", s-a referit la situația culturală a românilor din orașele transilvănene, în special Târgu-Mureș, înainte și după Unire. A fost subliniat faptul că populația românească, în Târgu- Mureș, era la nivelul unui sat, iar viața culturală aproape inexistentă. Majoritatea românilor erau greco-catolici, iar învățământul românesc era unul primar, făcut pe lângă biserici. După Unirea din 1918, la Târgu-Mureș au fost înființate două licee românești, unul de băieți și unul de fete, un liceu militar, iar mai târziu o Școală Normală. Susținerea acestor unități de învățământ a fost realizată de cadre didactice venite din alte zone. Încet, în aceste unități de învățământ au început să apară publicații culturale în limba română. Domnul profesor a subliniat faptul că, în orașul Reghin, prezența unor personalități ca Petru Maior, a făcut ca Reghinul să fie o individualitate culturală mai bine reprezentată (a fost amintită înființarea la Reghin a unei secțiuni a Astrei). Așadar, Unirea de la 1918 a dat șanse românilor din Târgu-Mureș să aibă acces la învățământ românesc și dezvoltare culturală în condițiile de la acea vreme.
Seria conferințelor a continuat în duminica din 22 aprilie 2018, când a fost prezent în parohie, părintele profesor dr. Ioan Mitrofan, de la Blaj. Părintele Ioan Mitrofan a menționat încă de la început că în prezentarea sa nu dorește a fi neapărat o pledoarie pentru meritele Bisericii Române Unite cu Roma Greco-Catolică, mădular autentic al poporului și țării acesteia, ci o contribuție la nuanțarea complexității evenimentului de la acea dată, cu contribuții din diferitele domenii ale vieții social-politice de atunci. Și, dacă sunt merite, astăzi, această contribuție nu trebuie trecută cu vederea, nici răstălmăcită de însuși neamul nostru românesc. În prezentarea sa s-a orientat după scrierile unui vrednic martor și mărturisitor al evenimentului, reprezentant al Blajului, care s-a aplecat cu interes asupra lucrărilor altor istorici și a trăit el însuși ziua cea mare de la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia, împreună cu consătenii săi din Straja și din satele învecinate: profesorul universitar doctor în geografie și preot al Blajului, Ștefan Manciulea.
Cea de-a cincea conferință a avut loc duminică, 6 mai 2018, când doamna dr. Corina Teodor, conferențiar universitar la Universitatea "Petru Maior", a prezentat tema „Discursul istoricilor și identitatea greco-catolică. Secvențe ardelene din anii 1850-1920". Expunerea a fost un omagiu adus acelor oameni care au trăit și au simțit, fiecare în parte, anul 1918. A vorbit despre felul cum se scria istoria în trecut și unde se regăsește identitatea greco-catolică. În opinia domniei sale, cuvântul „istorie" are un dublu sens: istoria-realitate, ceea ce s-a întâmplat într-adevăr în trecut și nu mai poate fi schimbat ca atare, și istoria-cunoaștere, adică istoria pe care o „fabrică" istoricii, care se schimbă de la o generație la alta, în măsura în care apar noi documente, noi istorici. În acest sens, apreciază că, aplicat la tema prezentată, se pot delimita trei perioade istorice. Prima perioadă, între anii 1850-1870, în care istoricii încearcă să aducă argumente care să susțină istoria propriei biserici. Cea de-a doua: 1870-1910, perioadă de istorie confesionalizantă, cu multe polemici între istorici. Cea de-a treia, reconcilierea, între anii 1910-1920, perioadă în care a avut loc evenimentul Marii Uniri din 1918, când Biserica Greco-Catolică și Biserica Ortodoxă și-au dat mâna în organizarea și realizarea marelui eveniment național.
Șirul conferințelor lunare va continua, acestea constituindu-se într-un omagiu, prin aducere aminte și recunoștință, celor care au făcut posibilă Unirea.
