„NAȚIUNEA este o celulă a civilizației și a culturii, amândouă îmbinate, sinteza posibilităților de progres uman. Orice vietate e generată prin combinația de atari celule și nu există nici una fără aceasta. Omenirea fără națiuni ar fi universul fără constelațiuni solare, haosul primordial al neființei".
Vasile Goldiș (1862-1934), om politic român, pedagog, membru de onoare al Academiei Române. Bunicul și unchiul lui au fost preoți din munții Apuseni, din familii de buni români. De mic are aptitudini pentru istorie, literatură și filosofie. În anul 1881, urmează cursurile Facultății de Litere și Filosofie, cu o bursă din partea Episcopiei Ortodoxe de Arad, după care studiază la Budapesta și Viena, unde activează în cadrul societăților studenților români Petru Maior și România Jună. În Budapesta, activează ca profesor pentru scurt timp, după care vine la Caransebeș, ca profesor de istorie și latină, la Institutul Teologic-Pedagogic. Face parte din Memorandiștii uniți împotriva nedreptăților maghiare. Devine, în 1983, membru al Partidului Național Țărănist și colaborator activ al ziarului Tribuna, din Sibiu. În 1901, se stabilește la Arad, unde devine secretar al Episcopiei Ortodoxe Române, iar mai târziu, profesor și director al Școlii Superioare de Fete. La 1 decembrie 1918, VASILE GOLDIȘ rostește un cuvânt înflăcărat împotriva monarhiei austro-ungare. În perioada 1923-1932, deține funcția de președinte al societății ASTRA. După o viață închinată marelui ideal de făurire a României Mari, moare în 1934, organizîndu-i-se funerarii naționale și doliu național.
***
„TREC PE CURAT, CU LITERE MARI, CUVÂNTUL DUMNEZEU, RIDIC FIECARE LITERĂ, O DUC ÎNSPRE BUZE, ȘI O SĂRUT ADÂNC. ADÂNC, ADÂNC, CUM PĂMÂNTUL SĂRUTĂ SEMINȚELE, ȘI-APOI, LE COBOR PE TOATE ÎN INIMĂ, SFÂNT MENIU AL ZILEI, DUMNEZEU ÎMI SURÂDE, ȘI CU ACEST SURÂS ÎNCEP O VIAȚĂ NOUĂ".
Ion Mărgineanu (1941-), poet și prozator român. A fost succesiv: profesor, inspector principal, ziarist la Cuvântul nou (Covasna). În anul 1963, devine licențiat la Universitatea de Filologie din București. A colaborat cu foarte multe publicații și are culegeri de poezii. A publicat piese de teatru. A înființat, condus și editat anuarul de cultură Poarta inimii (Alba Iulia). Operele lui Ioan Alexandru și Marin Sorescu sunt mijloace de inspirație și meditație pentru autor: Istoria, Patria, Eroii neamului, Satul natal sunt temele sale predilecte, tratate cu un patos reținut și cu o netăgăduită sinceritate.
P.S. „Așa zice Domnul: Să nu se laude cel înțelept cu înțelepciunea sa, să nu se laude cel puternic cu puterea sa, nici cel bogat să nu se laude cu bogăția sa" (Ieremia 9, 23).
„1001 CUGETĂRI" vol. XII
