„Acești bieți iobagi români, cei mai vechi și mai numeroși locuitori, sunt în așa fel chinuiți și copleșiți de greutăți de către fiecare, fie unguri, fie sași, încât într-adevăr, soarta lor este vrednică de milă, și totuși e încă de mirare că atâția dintre acești oameni sunt încă aici și nu au fugit cu toții" (împăratul austriac Iosif II).
Când urmăream la TV celebrul Concert de Crăciun de la Viena, la început de 2018, m-a cuprins un gust amar, constatând cum propaganda ocultă, etalând pe ecrane clădiri austriece din cele mai somptuoase, voia să ne convingă și pe noi, românii, cei care știm prea bine cât rău ne-au făcut (timp de 230 ani) „stăpânii" austrieci și nobilii maghiari din Transilvania care, „încălecându-ne" la sfârșitul secolului XVII, sub amenințarea „eternei" săbii a extremiștilor Ungariei, și-au dat concursul ca să ne dezonoreze național, guvernând Transilvania printr-un viciu de consimțământ (căci presiunea nobilimii maghiare s-a făcut fără consultarea românilor, adică a 2/3 din populație), „europenizându-ne" atât de mult încât ne-au exclus ca români din rândul fiilor patriei (le-am fost „tolerați"), jefuindu-ne (austriecii) întreg spațiul românesc (1678-1918) cu 900.242 kg de aur și 4.440.462 kg de argint, atentând la sufletul românilor majoritari prin persecutarea Ortodoxiei cu „binecuvântarea" Romei catolice, a „fraților" uniți cu epicentrul la Blaj, menținându-ne, totodată, într-o stare de iobăgie și amăgindu-ne că sub autoritatea catolicei Rome vom fi tratați în mod egal cu minoritățile privilegiate (maghiari, secui și sași) etc…
Deci, așa se cuvine să știm! Când televiziunile „noastre" se întrec să ne etaleze emisiuni de genul concertului vienez, unde se intercalează mixaje propagandistice cu palate și castele austriece, să ne aducem aminte că acestea s-au ridicat (și) cu sudoarea frunții înaintașilor noștri „tolerați" și cu aurul ce ni s-a furat!
În rest, istoria ne demonstrează încă o dată că, după ce turcii au cedat austriecilor regatul Ungariei și dreptul de suzeranitate asupra Transilvaniei, în 1699, dominația habsburgică a Vienei în Transilvania s-a făcut tot în conformitate cu principiul cinic, dezbină și guvernează, întrucât Viena a devenit „instrumentul" Romei catolice ca să provoace ruperea legăturii frățești dintre românii Transilvaniei, practic să inaugureze un război fratricid - pe de-o parte împăratul catolic Leopold I recunoscând prin lege (1691) statutul inferior al românilor și poziția privilegiată a celor 3 națiuni (guvernatorul Transilvaniei era ales de Dietă și confirmat de Viena), iar Roma a „girat" Vienei contextul de a dezlănțui cât de dur o ofensivă romano-catolică prin care iezuiții să schimbe raportul de forțe între românii ortodocși, din Transilvania, unii încercând disperat să scape de presiunea aceasta, feudală și confesională, prin „orientarea" către, în special, erezia catolicilor Romei…
