Cele mai importante evenimente culturale și cele mai reușite!

Am avut surprinderea de a fi invitată la o întâlnire despre Centenarul României pentru prima dată din partea elitelor... maghiare, paradoxal, dintre care cel mai frumos a vorbit Kelemen Hunor, la Casa Bernady. Așa a început discursul, este o aniversare practic de 20 de ani, fiindcă din '99 în fiecare s-au organizat astfel de conferințe la sediul fundației de cultură și artă în care eu, personal, nu am fost de un deceniu. Am reținut că în cei 29 de ani trecuți de la schimbarea regimului politic din România, societatea românească a făcut pași importanți spre democrație și statul de drept. Au rămas însă o serie de probleme care încă așteaptă rezolvare, între acestea numărându-se și unele aspecte privind conviețuirea comunităților naționale din România. Dezbaterea în format de masă rotundă din acest an, intitulată Majoritate și minorități, în anul centenarului, realități, așteptări, viziuni, s-a axat pe Marele Centenar al Unirii României, din perspectiva minorităților naționale, reunind istorici și cercetători, personalități ale vieții publice. Întrebările mai interesante pe care și le-a pus vorbitorul amintit, cel mai important probabil de la acea întâlnire, fostul ministru al Culturii, au fost...ce am făcut noi cu viața noastră, de ce nu avem grijă de resurse pentru generațiile care vin, în spiritul educației și sănătății, pentru o țară mai bogată, cu 5 ecosisteme, de altfel, unică în Europa, cu regiuni culturale diferite (a completat Borbely). Domnul Kelemen Hunor a pledat pentru o viziune comună într-un viitor comun și despre cum vede el realitatea ca om politic. Respectiv, după 27-28 de ani îi consideră pe oameni mult mai deschiși, dar Bucureștiul îl vede cel mai antimaghiar, neconform integrării în UE. Respectul e cel mai important în statul de drept. Trebuie găsită o cale de înțelegere, a fost concluzia, fiindcă unii români au o impresie total greșită despre unguri, că vor să rupă Ardealul. Președintele CJ Peter Ferenc a spus că e bineve-nită o astfel de discuție în anul centenarului. S-a mai vorbit și despre alte minorități, tătare, germane și de toate. Chiar dacă am rămas doar la discuția din prima parte a zilei, a fost foarte benefică, iar expoziția Casei Bernady în cadrul Nopții muzeelor a fost la fel de reușită, în ziua următoare. A fost într-adevăr foarte aglomerat programul, concertul de deschidere nu a fost prea reușit, având în vedere că includea nume care nu erau potrivite în acea manifestare, unii regizori sunt buni la spectacole, nu și la scris versuri totdeauna. Am reținut-o însă pe Georgiana Ghergu, ca actriță, în ipostaza cântăreței aici, iar muzica a fost foarte bună. Teatrul a câștigat de fapt în această manifestare. Fiindcă a fost ziua și noaptea teatrului, sâmbăta, mai mult decât a muzeelor. Spectacolele Frivolitatea nudă a sufletului, jucată de un proaspăt absolvent, care a fost student chiar al directorului actual, Gasparik Attila, a fost de fapt monologul lui Hamlet interpretat strălucit. Reîmprospătarea trupei am sesizat-o și la spectacolul Împăratul muștelor, tot cu subtitrare în limba română, de la sala mare. Pentru adaptarea scenică a celebrei cărți a lui William Golding s-au dat mai multe castinguri cu elevi, din câte am înțeles. La studioul UAT, actrița, tot a Companiei maghiare, de la Teatrul Național, Klara Tompa a fost superbă în Chip de foc al lui Zsolt Harsanyi, musical de fapt. Ceea ce constatăm este respectul de care tot vorbea Kelemen Hunor. Mi-a plăcut și turul teatrului, pentru prima dată am urcat și eu pe scena Teatrului Național deodată cu vizitatorii, chiar dacă am făcut doi ani de actorie cândva. Iar labirinturile pe care le-am văzut în același spațiu nici nu le bănuiam.

Lasă un comentariu