De multe ori, noi, creștinii, ne întrebăm cum putem ajunge la mântuire, știind că este scopul suprem al vieții. Părerile cu privire la scopul vieții sunt foarte diferite: Nicolae Iorga spunea așa: „Taina existenței umane nu constă în a trăi, ci în a ști pentru ce trăim". Este foarte bine și frumos spus, dar nu ne descoperă, totuși, sensul vieții; Mircea Eliade spune: „A fi om, sau mai degrabă a deveni om, înseamnă, în primul rând, a fi religios", dar nici el nu descoperă sensul vieții; la fel și marele nostru poet, Mihai Eminescu, spunea: „Ne naștem spre a muri și murim pentru a ne naște"; dar cel care definește scopul existenței umane este un sfânt, Sfântul Serafim de Sarov, care zice: „SCOPUL VIEȚII NOASTRE CREȘTINEȘTI ESTE MÂNTUIREA!!!".
Iar acum, să vedem și ce ne spune Hristos-Dumnezeul nostru, în acest sens: „Am venit să caut, SĂ MÂNTUIESC pe cel pierdut" (Luca 19,10).
Scopul suprem al Sfintei Biserici Ortodoxe este recâștigarea oilor pierdute, pacea universală și mântuirea tuturor. De foarte multe ori, întâlnim în Vechiul Testament, în Noul Testament și în scrierile Sfinților Părinți, cuvântul tainic, mântuire, așa cum decurge din următoarele exemple:
• „Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește" (Psalm 50,13);
• „Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie? Paharul mântuirii voi lua și numele Domnului voi chema" (Psalm 115, 3-4);
• „La vremea potrivită te-am ascultat și în ziua mântuirii te-am ajutat; iată, acum este vremea potri-vită, iată, acum este ziua mântuirii" (2 Corinteni 6, 2);
• „Pe Acesta (Iisus Hristos), Dumnezeu, prin dreapta Sa, L-a înălțat Stăpânitor și Mântuitor... " (Faptele Apostolilor 5, 31);
• „ ...noi înșine am auzit și știm că Acesta este cu adevărat Hristosul, Mântuitorul lumii" (Ioan 4,42);
• „Căci în har sunteți mântuiți, prin credință, și aceasta nu este de la voi: este darul lui Dumnezeu; nu din fapte, ca să nu se laude cineva" (Efeseni 2, 8-9);
• „Și veți fi urâți de toți pentru numele Meu; iar cel ce va răbda până la sfârșit, acela se va mântui" (Matei 10,22);
• „Întru care și voi, auzind cuvântul adevărului, Evanghelia mântuirii voastre, crezând în El, ați fost pecetluiți cu Sfântul Duh al făgăduinței" (Efeseni 1,13);
• „Cum vom scăpa noi, dacă vom fi nepăsători la astfel de mântuire care, luând obârșie din propovăduirea Domnului, ne-a fost adeverită de cei ce au ascultat-o" (Evrei 2,3);
• „Și mulțimea striga cu glas mare, zicând: Mântuirea este de la Dumnezeul nostru, care șade pe tron" (Apocalipsa 7,10);
• „ Iar noi, fraților, iubiți de Domnul, datori suntem totdeauna să mulțumim lui Dumnezeu pentru voi, că v-a ales Dumnezeu dintru început, spre mântuire, întru sfințirea duhului și întru credința adevărului" (2 Tesaloniceni 2, 13);
• „Doamne, Dumnezeul nostru, mântuiește poporul Tău și binecuvintează moștenirea Ta... (Rugăciunea Antifonului al doilea - Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur);
• „...Doamne, învrednicește-mă prin împărtășirea cu Sfintele Tale Taine să dobândesc partea cea de-a dreapta a celor mântuiți" (Rugăciune a Sfântului Simeon Metafrastul);
• „Că nu vrei, Stăpâne, să pierzi făptura mâinilor Tale, nici nu voiești pierderea oamenilor, ci vrei ca toți să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină" (Rugăciune a Sfântului Vasile cel Mare);
• „Mare este mulțimea păcatelor mele, Născătoare de Dumnezeu, curată, la Tine alerg având trebuință de mântuire" (Rugăciune din Rânduiala Sfintei Împărtășanii).
