Toxiinfecțiile alimentare

Sunt boli acute, care apar specific sporadic sau epidemic, în urma consumului de alimente intens contaminate cu variate bacterii sau toxinele acestora, boli caracterizate clinic printr-o simptomatologie de gastroenterocolită acută, cu debut brutal și fenomene toxice generale.

Precizarea etiologiei (cauzei) se poate obține în 40-60% din cazuri. Diverse specii de genul Shigella provoacă de obicei dizenteria; speciile din genul Salmonella dețin în proporție de 30-60% dintre toxiinfecțiile alimentare; în ultimă instanță sunt stafilococii eneterotoxici, care reprezintă 20-30% din agenții cauzali ai toxiinfecțiilor alimentare.

Epidemiologie - apar cel mai des sub formă de focare epidemice, în familii sau alte colectivități care au consumat același aliment contaminat.

Alimentele cel mai frecvent contaminate sunt: carnea și produsele din carne, conservele, peștele, laptele și produsele lactate, ouăle (îndeosebi ouăle de rață, care pot conține salmonele), praful de ouă, dar și preparatele culinare din alimente contaminate (prăjituri, înghețată, pireuri, maioneză etc.).

Sursele de infecție pentru stafilococ sunt umane, și anume: infecții cutanate, mai ales ale mâinilor (panariții, furuncule, abcese etc.), purtători nazali de stafilococ patogen. Aceștia pot contamina orice aliment, îndeosebi laptele și produsele lactate. Stafilococul rezistă și se multiplică în brânza sărată și în alte alimente sărate.

Bacilii telurici (bacilul botulinic) proveniți din sol pot contamina alimente variate: zarzavaturi, legume, conserve. Ei pot fi întâlniți în intestinele oamenilor, materiile fecale ale acestora fiind surse de infecție. Toxiinfecțiile alimentare nu lasă imunitate.

Patogenie - tablourile clinice ale toxiinfecțiilor alimentare sunt variate în funcție de următorii factori: calitățile patogenice ale germenilor respectivi; cantitatea de germeni și de toxină preformată în alimentul consumat; starea organismului infectat - vârstă, starea de nutriție, starea organelor vitale, respectiv o serie lungă de co-morbidități.

Factorul cel mai important în patogenia acestor boli este doza de germeni: o infecție săracă determină numai o infecție inaparentă sau tulburări digestive minime, pe când o infecție masivă realizează un tablou clinic de toxiinfecție alimentară.

Salmonelele posedă endotoxine cu efect neurotoxic și hepatotoxic. În schimb, stafilococul și alți germeni acționează prin enterotoxine.

Vârsta este alt factor de risc privind gravitatea bolii, afecțiunea fiind mai gravă la vârstă mică și la vârstnici.

Modificările fiziopatologice complexe sunt produse de acțiunea directă a enterotoxinelor asupra mucoasei tubului digestiv, dereglări hidroelectrolitice importante și acțiunea endotoxinelor resorbite în sânge asupra sistemului nervos central și asupra organelor vitale.

Tulburările digestive apar după 6-36 de ore de la ingerarea alimentului contaminat. Inflamația mucoasei gastrointestinale antrenează pierderi mari de apă și de electroliți prin scaune diareice frecvente și prin vărsături. Pierderea de apă duce la deshidratarea importantă a organismului. Concomitent cu spolierea apoasă se pierd și electroliți (sodiu, potasiu, calciu) al căror deficit în organism se exprimă prin: astenie marcată, hipotensiune arterială și slăbiciune musculară, ajungând chiar la aspectul de pareză, suferința miocardului (modificări pe EKG). Consecutiv insuficienței renale și circulatorii, apar tulburări sanguine pronunțate: hiperazotemia (300-800 mg %, normal fiind de 50 mg %) și acidoza și astfel realizează tabloul clinic de șoc endotoxinic manifestat prin: hipotensiune arterială, tahicardie, paloare, transpirații reci, căderea volumului circulant, scăderea debitului renal și, consecutiv, insuficiență renală acută (I.R.A.). Tabloul de șoc endotoxinic prin pierderi electrolitice, prin diaree și vărsături, în formele severe poate crea o stare de șoc ireversibil. Moartea poate surveni rapid dacă nu se intervine corect și imediat pentru redresarea tulburărilor hemodinamice și reechilibrarea hidroelectrolitică.

În formele ușoare și medii ale toxiinfecțiilor alimentare aceste tulburări sunt, în mod corespunzător, mai reduse.

1. Toxiinfecția alimentară cu salmonele - incubația: 12-48 de ore.

Debutul este brusc și brutal, cu stare de rău general, astenie extremă, cefalee, amețeli, frisoane, greață, vărsături, colici abdominale. Tegumentul este palid și transpirat. Febra crește la 29 grade Celsius. Diareea se manifestă prin scaune mucoase, cantitativ bogate, apoase, galben-verzui, cu mucozități și adesea cu striuri de sânge. În funcție de pierderile apoase (vărsături, diaree), apar semne de deshidratare: ochi înfundați în orbite, facies palid, tegumente și mucoase flasce, hipotone.

Complicații: pielonefrite, flebite, aritmii, colecistite, infecții superioare cu germeni piogeni.

2. Toxiinfecția stafilococică - una dintre cele mai comune în practică, este determinată de ingerarea de enterotoxină stafilococică preformată în alimentele consumate. Deoarece adesea are o durată scurtă, nu este înregistrată decât în cazul unor izbucniri epidemice.

Diagnosticul pozitiv se bazează pe date epidemiologice și date clinice, în care sunt caracteristice bruschețea și intensitatea apariției tulburărilor gastrointestinale, manifestate la scurt timp după consumarea unui aliment dubios. Examenul bacteriologic constă în efectuarea de culturi din alimentul incriminat, din voma și din fecalele bolnavului.

Diagnosticul diferențial se face cu: intoxicații cu substanțe minerale sau vegetale, dizenterie, febra tifoidă, gripa (poate să fie cu un debut pseudo-gripal manifestat prin fenomene gastrodigestive), holera, hepatita virală, apendicita acută, peritonita, sarcina extrauterină (cu fenomene digestive) și altele.

Tratament

Tratamentul toxiinfecțiilor alimentare trebuie individualizat, variind în funcție de forma clinică, și anume: medicații simptomatice, iar în formele severe, o terapie intensivă.

În formele ușoare și medii, tratamentul constă în repaus, dietă și medicație simptomatică. Dieta este hidrică în prima zi, urmată apoi de introducerea treptată de alimente bine tolerate (orez, făinoase, brânzeturi, supe de carne, carne). Medicațiile simptomatice urmăresc calmarea vărsăturilor (Emetiral, Osteron, Emetostop), calmarea colicilor intestinale cu picături de beladonă sau spasmolitice de sinteză (Metoclopramid, Papaverină, Lizadon) și comprese calde pe abdomen.

În formele severe, aplicarea tratamentului are un caracter de extremă urgență. Terapia patogenetică primează asupra terapiei etiologice.

Antibioticele nu sunt indicate în toxiinfecțiile alimentare, ca excepție fiind admise numai pentru cazurile în care se bănuiește o invazie sanguină și fenomene sistemice, recurgându-se la aminopeniciline, fluorochinone. Utilizarea antibioticelor prezintă dezavantaje importante, legate de dismicrobismul intestinal (distrugerea florei microbiene saprofite intestinale) pe care îl creează, precum și de toleranța lor locală și generală.

Efectul cel mai neplăcut este că prelungesc durata stării de excreție a salmonelelor, care determină toxiinfecția.

Tratamentul formelor severe cu șoc endotoxinic - 1) umplerea patului vascular (soluție NaCl 9 gr/1000, glucoză, soluție Ringer (ser fiziologic), Dextran 40%, plasmă; 2) corticoizi intravenos; 3) substanțe vasoactive (izoprenalină); 4) soluții de clorură de potasiu, calciu; 5) monitorizarea pacientului.

Antibioticele sunt indicate în caz de bacil Escherichia coli și salmonele la pacienți imunodeprimați.

Lasă un comentariu