„Smerenia este virtutea care te face să ai în permanență conștiința că nu ești desăvârșit, te face să-ți recunoști greșelile și să ceri iertare de la Dumnezeu prin rugăciune. De aceea pe bună dreptate scria Sf. Ioan Gură de Aur că „smerenia face din om înger și-i înalță sufletul spre cer".
Mircea Păcuraru (1932 - ), preot, scriitor, istoric, profesor universitar, doctor în teologie, gânditor ortodox român, membru titular al Academiei Române. Este un specialist în Istoria Bisericii Ortodoxe Române. Născut în satul Ruși din jud. Hunedoara, în familie de preot. A urmat studiile la Liceul „Decebal" din Deva, Facultatea de istorie a Universității din Cluj-Napoca, apoi Insitutul Teologic Universitar din Sibiu, unde a obținut licența în teologie. După absolvirea facultății, a lucrat ca profesor la Seminarul Teologic Neamț, apoi este cooptat în învățământul superior la Institutul Teologic Sibiu. A deținut gradele didactice de asistent pentru limbile latină și greacă, conferențiar, apoi profesor titular din 1971. Din anul 1992, a fost decanul Facultății de Teologie „Andrei Șaguna " din Sibiu. A participat la multe conferințe interne și internaționale. A fost decorat în anul 2000 cu „Ordinul național Steaua României în grad de ofițer pentru slujire cu cinste și evlavie și dragoste de oameni a cuvântului lui Dumnezeu". Are foarte multe cărți publicate și sute de articole în diferite cărți, ziare și reviste.
***
„Iubiților coconi (tineri) ai neamului românesc! Feriți-vă din tinerețile voastre ca să nu vă obișnuiți, nici să vă dați spre răutăți".
Dimitrie Țichindeal (1775-1818), preot și cărturar, fabulist, traducător, iluminist bănățean, militant român pentru emanciparea românilor. A făcut studiile la Timișoara, unde a învățat limbile sârbă și germană. Devine la început învățător, după care inspector școlar pentru „vizitația școalelor". În anul 1801, urmează cursurile clericale la Timișoara, după care se întoarce în satul natal, unde devine învățător, apoi preot. Publică, la Buda, mai multe traduceri. În anul 1805, participă la campania împotriva lui Napoleon, în calitate de confesor militar. Țichindeal a fost personajul care a înmânat personal „Supplex Libellus Valachorum" împăratului de la Viena, în iulie 1814. Literar, Țichindeal s-a ocupat de traducerea de texte din limba sârbă în română, pentru a promova educarea și emanciparea maselor românești.
***
„După ce drepturile cele eterne și neinstrănabile (neînstrăinabile) ale omenirii vor afla recunoaștere în cercuri mai mari și mai mici ale vieții, numai atunci se va începe timpul cel de aur despre care au cuvântat poeții antichității și de care noi, deși după mii de ani, ne aflăm încă atât de depărtați".
Pavel Vasici-Ungureanu (1806-1881)
„1001 CUGETĂRI" vol. XII
