CUVÂNT ÎNAINTE
De mai bine de două mii cinci sute de ani, filosofii (adică vorbitorii de înțelepciune, iubitorii a ceea ce vor să dobândească) au umplut mii de pagini, încercând să afle cine sau ce este daimonul lui Socrate - cea mai înaltă conștiință a Greciei antice. Și asta, după ce înțeleptul, înainte de a-și bea senin zeama de cucută, le-a lăsat neînțelesele lui cuvinte: „Când încredințat de vorba voastră, încerc și eu să zic ca voi, atunci mi-e dat s-aud cuvinte grele de ocară din partea celor care mă-nconjoară; dar mai ales din partea celui ce îmi stă mereu în preajmă. El este ruda mea cea mai apropiată și împărțim aceeași casă.".
Ei, bine; cum ar putea mintea (sclavia noastră fundamentală) să priceapă faptul că „daimonul socratic" este îngerul păzitor al Marelui Socrate, hărăzit lui, de Dumnezeu-Sfânta Treime, ca veghetor în timpul vieții pământene? Cum ar putea, dacă n-au citit și studiat Patericele, Filocalia, viețile sfinților și scrierile lor? Cum ar putea, dacă mintea lor nu este căzută, topită în suflet, în inimă, în iubire și compasiune față de orice ființă suferindă?
De ce amintesc acestea? Anul trecut nu am scos revista noastră anuală întrucât nu am avut colaboratori la facerea ei. Doar doi râvnitori, cum îi știm (Eugen Roșca și Doina Dogariu). Bebe Stoica, animatorul spiritual al întâlnirilor noastre, prezent pe spații largi ale revistei, a fost chemat la Domnul; Radu Tempianu (Ducu), Miși Fabian, așijderea (să aprindem o lumânare în suflet!).
Despre Terchilă Marius, în care nădăjduiam, doar atât: s-a pierdut vederii în ceața munților lui dragi, într-un mod misterios, fără explicații. Sperăm ca Pisicuța lui Calistrat Hogaș să ni-l aducă înapoi din cărări de munte (măcar o dată în an).
În atari împrejurări, până pe 10 mai, eram decis să abandonez facerea revistei noastre și în acest an. Însă, îngerul meu păzitor (Dreptașul) mi-a „șoptit", printr-o formă-gând, pe care am receptat-o, să-mi amintesc de „daimonul socratic" și să nu mai ascult de îndemnul mental al demonilor care ne înconjoară, pe fiecare dintre noi, demoni-draci ce fac subtil lucrarea lui anticrist (Urâciunea Pustiirii). Enciclopedismul nu ne ajută să înțelegem cauzal lucrarea ticăloasă din astral a cohortelor fiilor întunericului. Sfinții Părinți văd formele de lumină peste frecvența ultravioletului; văd duhurile și lucrarea lor de înșelăciune, de materializare în diferite forme (chiar fizic-dens).
Zice Socrate: Când încredințat de vorba voastră (a filosofilor greci) încep și eu să zic ca voi, atunci mi-e dat s-aud cuvinte grele de ocară din partea celor care mă-nconjoară (îngeri de Lumină), dar mai ales din partea celui ce îmi stă mereu îndeaproape și împărțim aceeași casă (același Cer de Lumină, același strat energetic).
Și pentru că nu vreau să smintesc pe nimeni, luați în seamă ca pe o poveste științifico-fantastică spusă între prieteni.
Rețineți un Cuvânt de înțelepciune al unui Sfânt, care îl citează pe Pascal: „Dacă crezi în Dumnezeu și Dumnezeu nu există, atunci nu pierzi nimic. Dacă nu crezi în Dumnezeu (omniprezent, omniscient, omnipotent /n.s.) și dacă există, atunci ai pierdut totul."
Rețineți că Luna (de milioane de ani) face un înconjur al Pământului într-un timp și că în același timp face o mișcare de rotație și în jurul axei sale, arătându-și, în acest mod, o aceeași față. Ce vă spune asta? E jocul întâmplării? E un rezultat al teoriei evoluționist-darwiniste, sau o confirmare a unei realități Creaționiste a Tatălui Ceresc?
Rețineți că la Mormântul Sfânt al Mântuitorului, în noaptea Învierii, Lumina Necreată Sfântă coboară, prin cupola Bisericii, numai dacă slujba este făcută de către Biserica Ortodoxă, aprinzând candele și lumânări, ale căror flăcări nu te ard, timp de câteva minute. După evoluționiști, Biserica Ortodoxă a evoluat în 2.000 de ani la acest nivel. Câtă naivitate, erezie și prostie!
Revenind strict la ale noastre, am fost surprinși de tristețea chemării la Cer a dirigintelui și colegilor: Micu Nicolae, Fabian Michail și Tempianu Radu. Domnul diriginte ne-a părăsit în taină, eu aflând abia acum, în luna mai. În frunzarul Nucului să-i mulțumim pentru toate cele câte le-a făcu pentru noi și să ne rugăm Domnului să-i ierte păcatele, să-i ușureze urcușul prin Vămile Văzduhului.
La fel și Miși Fabian ne-a părăsit tainic, ascunzându-și suferința, astfel că, doar Sârbu Mihai a putut fi prezent la înmormântare, depunând o coroană de flori din partea noastră.
La înmormântarea lui Radu Tempianu am participat împreună cu Eugen Roșca și Moldovan Dionisie.
Dumnezeu să-i ierte și să-i urce în locașul celor drepți!
16.05.2018
