IULIU MANIU (1873 - 1953) ctitor al Marii Uniri și destinul său tragic

Anul 2018 a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca: „Anul omagial al unității de credință și de neam și Anul comemorativ al făuritorilor Marii Uniri de la 1918", în contextul în care la 1 Decembrie 2018 se împlinesc 100 de ani de la Marea Unire.

Un alt actor al actului Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, a fost și Iuliu Maniu.

Acesta s-a născut la 8 ianuarie 1873 în localitatea Bădăcin, din județul Sălaj de astăzi, fiind nepot al lui Simion Bărnuțiu.

După ce urmează școala primară la Blaj și absolvă liceul reformat calvin din Zalău, efectuează studii la Universitatea din Cluj, Facultatea de Drept între 1891 - 1896. Continuă apoi studiile la Budapesta și Viena, devenind doctor în drept în anul 1896.

Întors în țară se stabilește la Blaj, devenind avocat al Mitropoliei Blajului și apoi profesor de drept civil la Academia Teologică Greco-Catolică de aici.

Cariera politică și-o începe în cadrul Partidului Național Român din Transilvania. În 1906 este ales deputat de Vințu de Jos, Alba, în Parlamentul din Budapesta. În iunie 1915 este trimis pe frontul din Italia. Întors de pe front este trimis la Viena pentru a negocia drepturile „minorității" române din Transilvania, în 1918. După 23 august 1944, a luptat împotriva preluării țării de către comuniști, bazându-se mult pe ajutorul puterilor occidentale, lucru care nu s-a întâmplat. S-a opus apoi instalării la 6 martie 1945 a guvernului Groza.

În urma unei înscenări, este arestat la Tămădău la 14 iulie 1947 și judecat pentru „înaltă trădare", fiind condamnat pe viață, la vârsta de 74 de ani. Este trimis la Penitenciarul Galați în 1947. În 1951 este transferat la Sighet împreună cu alți inculpați din „lotul Maniu": Ion Mihalache, Ilie Lazăr și alții.

Și-a dat ultima suflare la Penitenciarul de la Sighet la vârsta de 80 de ani, în 5 februarie 1953, trupul său fiind aruncat într-o groapă din Cimitirul Săracilor de la marginea orașului Sighet.

În 12 noiembrie 1998, Curtea Supremă de Justiție a dispus reabilitarea lui Iuliu Maniu și a anulat și pedeapsa confiscării averii din 1947.

În ceea ce privește rolul său în actul Unirii celei Mari de la 1 Decembrie 1918, a fost unul determinant în desfășurarea evenimentelor premergătoare și nu numai.

Astfel, Consiliul Național Român, convocând adunarea de la Alba Iuia la 1 Decembrie, îl însărcinează pe Iuliu Maniu cu organizarea Adunării generale. În acest scop, întreprinde o călătorie la Budapesta pentru a clarifica atitudinea guvernului ungar față de Adunarea de la Alba Iulia.

La 1 Decembrie 1918 , Iuliu Maniu este unul dintre vorbitori, în fața celor peste 100.000 de români adunați la Alba Iulia. Importanța lui în cadrul generației Marii Uniri e covârșitoare , o spune și cuvântul pe care acesta l-a rostit, discurs din care cităm și noi: „Noi, onorată Adunare Națională, privim înfăptuirea unității noastre naționale un triumf al libertății omenești. Noi nu dorim să devenim din oprimați oprimatori, din asupriți asupritori. Noi voim să întronăm pe aceste plaiuri libertatea tuturor neamurilor și a tuturor cetățenilor. Noi propunem decretarea Unirei cu Regatul României a întregii Transilvanii, a întregului Banat și a întregului teritoriu locuit de Români al Ungariei. Pe aceste teritorii locuiesc însă și alte neamuri, cu alte însușiri și alte tradiții. Noi nu voim să răpim individualitatea etnică, nici ființa națională a acestor neamuri. Noi nu voim să răpim limba nimănui , ci vrem ca fiecare om să aleagă liberi limba și credința în care vrea să trăiască atât în viața lui particulară, cât și în legătură cu viața de stat. Noi nu vrem să verse nimeni lacrimile pe cari le-am vărsat noi atâtea veacuri și nu voim să sugem puterea nimănui , așa cum a fost suptă a noastră veacuri de-a rândul".

Privind acest pasaj al discursului său putem observa cât de departe sunt cei care azi conduc sau au condus în ultimii ani de după 1989 țara noastră, de o gândire naționalistă , în sensul cel mai bun al cuvântului, de o respectare a unei democrații în duhul românismului, și de o respectare a statului național unitar român de către toți cei ce trăiesc pe aceste meleaguri mioritice binecuvântate de Dumnezeu, de respectarea credinței strămoșești așa cum am primit-o de la Apostolul românilor, Sf. Andrei.

Pentru toate acestea se cuvine să purtăm un pios omagiu acestui politician, român, creștin, om în cele din urmă, care a fost Iuliu Maniu.

Lasă un comentariu