Răbdarea, sufletul și... dragostea

Slujirea omului e mai mare decât orice lucrare și virtute. Căci nu este ceva mai mare între virtuți și mai desăvârșit ca dragostea aproapelui. Iar semnul acesteia e nu numai să nu ții la un lucru de care are lipsă altul, ci să rabzi moartea pentru el, cu bucurii, după porunca Domnului și socotești aceasta ca o bucurie și o datorie. Și pe drept cuvânt, căci suntem datori să iubim pe aproapele nostru până la moarte, nu numai pentru dreptul firii, ci și pentru preacinstitul sânge vărsat pentru noi toți al lui Hristos, care ne-a poruncit acestea.

Sfântul Petru Damaschin

Citea foarte mult, cu râvnă și dragoste adunând înțelepciunea ca mierea. Un timp a fost episcop de Damasc, dar când a stat împotriva credinței islamice și a ereziei manihee, arabii i-au tăiat limba și l-au aruncat în surghiun (exil) în Arabia, unde se nevoia în continuare a răspândi cuvântul Domnului Iisus Hristos. Este autorul a două cărți, o veritabilă sinteză a spiritualității creștine de până la el.

***

„Dacă vreodată, prin forța împrejurărilor, vei ajunge într-un fel de neliniște sufletească; întoarce-te pe loc în tine însuți. Nu te lăsa să fii scos, peste ce se cuvine, din ritmul vieții tale. Căci pe măsură ce revii mereu la o dispoziție armonioasă a sufletului, vei reuși să-l stăpânești din ce în ce mai bine." „Oamenii sunt aici pe pământ spre binele semenilor lor. Deci ori învață-i, ori rabdă-i."

Marc Aureliu (121-180), a fost împărat al Romei din dinastia Antoninilor, între anii 161-180 d. Hr. și filosof stoic. Ca împărat s-a numit Marcus Catillius Aurelius Antoninus. Se confruntă pe perioada împărăției sale cu probleme deosebite; atacurile din partea unor triburi germanice și britanice, o invazie a părților și o ciumă devastatoare cu consecințe comerciale, economice și sociale. Domnia lui a fost marcată de aspre persecuții împotriva creștinilor, cum a fost cea din 177 de la Lugdunul (azi Lyon). Ca filosof a primit o educație solidă în retorica greacă și latină prin instructorii săi Herodes Atticus și Marcus Cornelius Fronto. În greacă a avut o singură scriere, iar în latină 12 scrieri, în care arată că pentru a avea o viață morală trebuie să ai o liniște interioară.

***

„Ceea ce omul nu poate îndrepta nici întru sine, nici în alții, trebuie să rabde fără cârtire, până ce Dumnezeu va rândui altfel. Supune-te lui Dumnezeu și pleacă-ți cu umilință mintea înaintea credinței, astfel ți se va da lumina științei, atât cât ți-e folositoare și de trebuință. Să fii mulțumitor pentru cele puține și vei deveni vrednic să primești cele multe".

Toma de Kempis (1379/1380-1471), a fost un călugăr creștin augustinian, din Evul Mediu. I se atribuie una dintre cele mai cunoscute cărți de devoțiune creștină Imitațio Christi / De imitațione Christi / Urmarea lui Hristos, redactată în limba latină medievală.

P.S. „Veniți fiilor, ascultați-mă pe mine, frica Domnului vă voi învăța pe voi; cine este omul cel ce voiește viața, care iubește să vadă zile bune? Oprește-ți limba de la rău și buzele tale să nu grăiască vicleșug. Ferește-te de rău și fă bine, caută PACEA și o urmează pe ea". (Psalm 33, 11-33)

„1001 CUGETĂRI" vol. XII

Lasă un comentariu