Evident că e o mare sărbătoare prezența celor mai mari nume din lumea artistică, muzicală și actoricească, în ceea ce ar trebui să fie o sărbătoare în fiecare an la Târgu-Mureș. Recitalul de poezie eminesciană al lui Ion Caramitru l-am văzut întocmai, nu o dată, reproducând cu el deodată, absolut toate versurile „Scrisorii I" ca și celelalte versuri arhicunoscute ale Poetului național. Fiindcă nu întâmplător am trecut cu 10 bacalaureatul la română, pregătindu-mă cu Scrisoarea I și pentru admiterea la teatru. Ceea ce m-a surprins este felul în care Ion Caramitru a avut o atitudine exagerat de detașată față de ideea sfârșitului existenței, la vârsta lui de peste 72 de ani, luând în derâdere problema morții, pusă de Eminescu, în versuri - mâna care a dorit sceptrul universului și gânduri ce-au cuprins tot universul încap bine-n patru scânduri. Am descoperit un alt Caramitru, caustic, nu știu dacă într-o formă la fel de bună ca la Gala Uniter unde tocmai l-am lăudat. A lua în batjocură problema morții nu știu dacă e o soluție, fiindcă modul lui de exprimare nu a fost resemnarea. Mai mult o ciudă mocnită. Eminescu are și versuri sau proză fantastică în care prezintă problema altfel, cu speranța că moartea duce spre viață. Dar e alegerea actorului cum joacă. Având în vedere că numele lui a făcut istorie ca și al Loredanei Groza, ca și piesa „Bună seara, iubito", devenind un fenomen cu clipul Revoluției, pot spune că surpriza a fost mai mult solista pentru mine, fiindcă nu am văzut-o atât de des și am descoperit-o altfel....în sens pozitiv. Mult mai frumoasă decât pare pe ecran, a fost foarte bună pe scenă într-un gen care nu se integrează chiar muzicii pop din care face parte. Este foarte greu de cântat ce face ea cu Agurida, folclor pe muzică ușoară. Dar ca mișcare scenică și apariție este tot un fel de Madonna a noastră, ea având un adevărat cult pentru cântăreață, după cum a mărturisit public. În scurtul interviu pe care l-am realizat, a recunoscut că face mult sport, respectiv body-building și pilates, răspunzând că nu este evreică precum cred unii, ca și Madonna. Faptul că a ajuns atât de sus și s-a menținut la aceeași ștachetă se datorează categoric și faptului că o voce ca a ei nu mai există, dar o ajută enorm și prezența fizică și inteligența, dar mai ales cultura pe care, din păcate, nu o au cele mai multe cântărețe. A studiat mult fenomenul India, Tibet, a și fost acolo, unde a făcut o poză cu Dalai Lama. Dar este foarte credincioasă în religia creștină. Cel mai mult din lume i-a plăcut New York, iar din Târgu-Mureș mi-a mărturisit că cel mai mult i-a plăcut... bucătăria, combinația cu mâncarea ungurească de tip gulyaș. Fiindcă am urmărit multe evenimente din această săptămână a Zilelor târgumureșene, mai rețin felul în care a prezentat Liviu Pancu mai multe momente, ca și apariția Ansamblului Mureșul, alt bun prezentator fiind Dan Rădulescu și cei doi de la secția maghiară. Pentru fotografia cu Loredana Groza pot să-i mulțumesc și Marinei Ciugudean, însă sper ca altă dată să nu fie nevoie de atâtea insistențe pentru a mediatiza pozitiv un eveniment, fiindcă e în interesul urbei. Primarul Dorin Florea merită și el laude, spune că Ion Caramitru va reveni, dar sperăm că nu singur, cu spectacole pe care le-am tot văzut toți, ci cu unul din cele două regizate de el cu cea mai frumoasă și mai iubită actriță româncă, fiindcă, de asemenea, de ani de zile ni se promite din ambele părți că va veni să joace și Teodora Mareș aici. Dacă tot există atâtea critici că se dau prea mulți bani pentru unii care nu merită, fără să dăm nume, probabil că pe bună dreptate, s-ar putea face eforturi și pentru adevărata cultură, în anul Centenarului. În mare, Zilele târgumureșene au fost bune până la urmă. Dar Ion Caramitru e un artist prea mare ca să se reîntoarcă cu ceea ce se învață în liceu, de aceea îl așteptăm și în calitate de regizor. Oricum TNB este cel mai bun teatru din țară, cel condus de el.
