Sâmbătă, 26 mai 2018, din inițiativa preotului Protopop LUCIAN VOȘLOBAN, de la Bise-rica „Sfinții Petru și Pavel" din Luduș, s-a organizat un pelerinaj cu enoriașii bisericii. Itinerariul foarte generos, dar greu de atins într-o singură zi, cuprindea 4 obiective din Maramureș: Mănăstirile Bârsana și Moisei, Cimitirul Vesel de la Săpânța și Muzeul Memorial de la Sighetul Marmației. Din păcate, din motive de timp, doar două obiective au fost atinse, parcurgând în total 550 de km. Au plecat la 7 dimineața, cu 46 de persoane în autocarul firmei Happy Serv, condus de un șofer excelent, NEMEȘ FLORIN, cu care am călătorit și în alte ocazii. Timp de mai multe ore, am trecut prin locuri de o mare frumusețe. Folosind traseul pe un drum lateral, am trecut prin Sărmașu, Bistrița, Năsăud, Vișeu, Valea Izei etc. Am ajuns la Mănăstirea BÂRSANA după aproape 5 ore. Așezată pe malul drept al râului Iza, la 20 km de Sighet, pe o colină înaltă ce formează un platou foarte întins. Peisajul natural în care se află așezată de veacuri, era de o frumusețe ce îți tăia respirația. Am urcat peste 60 de trepte, ajungând pe platoul deschis la intrarea în mănăstire, printr-o poartă maramureșeană impunătoare. Prima atestare documentară a localității datează din secolul XIV, ca și biserica veche. Mănăstirea a fost construită în secolul XVI, de familia Drăgoșești, vechiul așezământ având hramul Sf Nicolae. Datorită persecuțiilor care s-au făcut de-a lungul istoriei asupra lăcașelor de cult ortodoxe, mănăstirea a fost desființată în 1791, iar averea a fost confiscată de statul austriac. După 800 de ani, din care ultimii 200 a încetat existența sa, la Bârsana va renaște viața monahală în 1993, când episcopul Maramureșului și Sătmarului, PS. Iustinian Chira a binecuvântat locul pentru o nouă mănăstire. Construcția ansamblului după tradiția locală este din lemn, realizată de meșteri locali, sub îndrumarea arhit. CORDOȘ DOREL. Intrând prin poarta maramureșeană cu turla sa ce străpungea cerul, priveliștea din fața ochilor este impresionantă. Prezența bisericii noi construită pe două nivele, cu turla sa pătrată din lemn, ce atinge înălțimea de 57 m, fiind a doua din Europa la bisericile din lemn. În interior, planul bisericii de la parter și etaj de formă pătrată avea dimensiuni relativ mici (12mx12,5m). Pictura interioară recentă realizată pe panouri diferențiate a fost terminată în 2014, în stil local naiv, cu scene descriptive, cu texte explicative în limba slavonă și cu mare economie de culoare. Aici preotul nostru a cântat și a rostit rugăciuni pentru cei prezenți în biserică. Celelalte construcții din incinta platoului în același stil maramureșean, cu acoperișul de șindrilă, formau un complex demn de admirat: Turnul clopotniță, Prăznicarul pe trei nivele, poate adăposti peste 500 de persoane, Altarul de vară, Casa cu chilii și paraclis, Casa voievodală cu o capacitate de 120 de persoane, Casa meșterilor, Casa artiștilor, și mai nou, Muzeul de Istorie, cultură și civilizație maramureșeană pe 3 nivele, organizat și intreținut de cele 10 măicuțe ce viețuiesc aici. Obștea mănăstirii e condusă de stareța Monahia Filoftea Oltean și un preot duhovnic. Hramul mănăstirii este sărbătorit în 30 iunie, în cinstea celor 12 Apostoli, ocrotitorii acestui SFÂNT LĂCAȘ. La această sărbătoare participă un număr impresionant de pelerini din toată țara, între 1.500-2.000, hrana fiind asigurată de obștea comunei Bârsana. În incinta generoasă a mănăstirii cu multe flori și arbuști nu lipsesc nici pangarurile cu suveniruri, icoane sau cărți vechi, dar și chioșcuri cu băuturi și plăcinte gustoase. Mănăstirea face parte din Patrimoniul UNESCO. După o ședere ce mi s-a părut prea scurtă în spațiul monahal, am continuat traseul către Sighetul Marmației. Aici, spre ghinionul nostru, așteptau foarte mulți turiști, în 4 autocare, pentru vizitarea muzeului Memorial. De aceea am părăsit orașul cu regretul că nu am putut vizita acest loc al istoriei comuniste și ne-am îndreptat spre Săpânța. Am vizitat celebrul și unicul „Cimitir Vesel" de acest fel din țară și din Europa, unde se aflau foarte mulți turiști. Culoarea dominantă a crucilor de lemn, albastru aveau inscripționate texte în versuri, viața și activitatea celor îngropați, într-un mod hazliu și cu umor, alături de chipurile lor, realizate în pictură naivă. Tradiția locului oferă și o mare varietate de obiecte populare și ii naționale prezente în magazinele cu multe suveniruri, înșirate de-a lungul străzilor. Am continuat traseul spre ultimul obiectiv, mănăstirea Moisei, însă înainte cu 3 km accesul autocarului nu a fost posibil, iar pe jos timpul nu ne permitea o întârzâiere prea mare. Astfel s-a decis întoarcerea acasă pe același traseu care a durat încă 4 ore, sosind în jur de ora 10 seara. Toți pelerinii păreau obosiți, dar mulțumiți după o asemenea experință. Mulțumiri organizatorului pentru această inițiativă duhovnicească și culturală.
