Atenție, români! Dușmanii Centenarului Marii Uniri nu dorm! TRANSILVANIA ÎN „COLIMATOR"! (XVII) Principat sub suzeranitate austriacă (1688-1867) (III)

Distribuie pe:

Ce a urmat în Transilvania, după 1701, nu se poate scrie decât cu mână tremurândă! Starea de iobăgie a românilor, în care ne-au afundat catolicii Romei cu concursul regilor unguri Ludovic și Sigismund, încă din secolele XIV-XV, a fost și mai mult „desăvârșită", acum, de axa catolică Roma-Viena. Astfel: românii nu aveau dreptul să practice meșteșugurile și comerțul, nu erau primiți în funcții publice, nu aveau drept să cumpere și să moștenească pământul, iar copiii iobagilor nu aveau voie să participe la sistemul de învățământ. Pe lângă silnicia brațelor românilor, s-a accentuat în această perioadă și furtul sufletelor printr-o cruntă prigoană de denaturare a credinței noastre naționale. Unii și-au găsit „scăpare" prin unirea cu rătăcirile Romei, dar preoții și mirenii care nu au vrut să se lepede de Ortodoxie au fost uciși, întemnițați, prigoniți. În acest război româno-român, „uniții" (greco-catolici) cu Roma au fost sprijiniți de autorități să ia cu japca bisericile ortodoxe, i-au botezat pe pruncii ortodocși (cu forța) la greco-catolici, au falsificat documente oficiale despre convertirea fraților români, au recurs la silnicia trecerii ortodocșilor în rândul „uniaților", le-au interzis românilor să folosească piatră și cărămidă pentru a construi biserici ortodoxe, iar Blajul a devenit un focar al delațiunii îndreptate împotriva românilor ortodocși etc. Nesuportând, mulți români-bărbați s-au ridicat la luptă pentru apărarea Ortodoxiei împotriva abuzurilor conducătorilor austrieci și nobilimii maghiare… fiind ilustrative mișcările sociale românești și acțiunile întreprinse de Visarion, Sofronie, Oprea, Ilie Iorest, Sava Brancovici, Moise Măcinic (toți canonizați de Biserica Ortodoxă), Horea, Cloșca și Crișan (1784) etc. Cum le-a răspuns Viena, „brațul armat" al Romei catolice? Pe unii i-au aruncat în închisoarea Kufstein, pe alții i-au omorât și pe majoritatea românilor transilvăneni i-au oripilat prin trimiterea generalului Bukkow să tragă cu tunurile în bisericile și mănăstirile ortodoxe! Gemetul lor, de durere, este însă „acoperit", astăzi, de propaganda sufocantă a celor ce au făcut atunci jocul catolicilor Romei, prezentați acum ca mari vectori de conștiință națională românească, după ce și-au „dat mâna" cu asupritorii neamului românesc de la Roma, ei înșiși devenind victime ale „aliaților" catolici (degeaba o pleiadă de oportuniști au mai „plâns" apoi prin memorii - către Roma papală, Viena, Petersburg, Dieta Transilvaniei, „mitropoliile" Ungariei și Transilvaniei - că nu li s-au respectat promisiunile consfințite prin diplomele leopoldine)! Doar împăratul austriac Iosif II și-a manifestat ceva clemență, interzicând asuprirea pe motive de credință și participarea obligatorie la slujbele catolice (în 1781), dar și acesta avea să emită ulterior o patentă prin care, interzicând prozelitismul, obstrucționa de fapt revenirea la ortodoxie a celor „uniți" cu forța la catolicism.

Nu face notă discordantă de la amăgirea „uniată" descrisă mai sus, inclusiv o altă victimă a alianței catolico-habsburgice (în care și-a pus încrederea): „episcopul" Ioan Inocențiu Micu-Klein. Atât Viena, cât și Roma, au rămas indiferente la exilul lui, de 24 de ani, precum și la suferința cu care avea să moară, în foamete și boli, ajungând să își vândă și crucea… după ce văzuse cum românii ortodocși erau prigoniți de „aliații" săi, să invoce la Viena - conform acad. D. Stăniloae - forța militară împotriva neuniților și, mai ales, să declare, după ce știa cum acceptaseră Sfinții Brâncoveni să le taie turcii capetele, în urmă cu numai 23 de ani: „Eu și clerul meu m-am unit cu condiția de a obține acele beneficii și foloase de care se bucură romano-catolicii, altminteri, dacă nu ni se dau, ne-am face chiar și turci!"

Lasă un comentariu