„Zeii" au amurgit, gâlceava continuă…

Distribuie pe:

În cadrul unui eveniment organizat de Fundația Culturală Romulus Guga (președinte - prof. univ. dr. Voica Foișoreanu), sâmbătă, 2 iunie, la Hotel Grand din Târgu-Mureș a avut loc prezentarea eseului Gâlceava înțelepților în jurul timpului: Cioran, Eliade, Noica și… Heidegger, al reputatului profesor de psihiatrie, prof. univ. dr. Mircea Lăzărescu, semnatar al unor importante lucrări de psihopatologie, dar și - așa cum o dovedește volumul prezentat - de eseistică, filosofie și memorialistică.

În prezența domnului profesor, „gâlceava" a fost „deslușită" și „tălmăcită", pentru publicul participant, de cunoscutul critic literar, prof. univ. dr. Cornel Moraru, care a subliniat, dincolo de perspectiva largă și semnificația filosofică în sine a operei celor „patru uriași ai gândirii moderne", demersul autorului, pe cât de dificil pe atât de complex, acela de a re-structura, de a re-așeza, de a „tematiza timpul" (având ca pretext celebra provocare a lui Martin Heidegger), creând, pe măsura cercetării, noi pretexte, ridicând noi semne de întrebare, trasând noi ipoteze și deschizând alte și nebănuite unghiuri de interpretare.

Pornind de la titlul „cantemirian" (cu referire, desigur, la Divanul sau gâlceava înțeleptului cu lumea, lucrare fundamentală a lui Dimitrie Cantemir) al cărții, prof. dr. Cornel Moraru sublinia structura deschisă a volumului - fiecare capitol putând fi citit ca un discurs autonom -, bogăția, acuitatea și actualitatea informației furnizate, echilibrul dintre formația științifică a autorului și latura sa profund umanistă, prezentarea onestă, „în afara politicului", a meritelor unei generații - Cioran, Noica, Eliade, dar și Eugen Ionescu și alții - al cărei ideal de creație este uluitor, dar a căror operă a fost pe nedrept minimalizată sau deși a fost concepută și a reflectat un moment de cotitură în cultura occidentală, adică, spune autorul „tocmai când ea își dădea duhul punând capăt unui mare ciclu cultural al omenirii, după care a venit lumea postmodernă care ne învăluie și în zilele noastre".

„Cum și de ce este omenirea într-o stare de jale?" - se întreabă autorul, iar răspunsul îl află în Scrisoarea lui Cioran către Noica, și ni-l explică: „Jalea e universală și iremediabilă deoarece omul a căzut din timp. Adică, din sensul timpului istoric (…). El a căzut într-o eternitate rea, de îngheț, de infern. Mult mai cumplită decât deruta și haosul din crepusculul greco-roman. Iar acum, într-un sens realmente fundamental, totul s-a sfârșit din punct de vedere spiritual. Desigur, urmează, ca și atunci, să apară la orizont noii barbari, cu noii lor zei, care vor umple deșertul acestui infern atemporal. Faptul tocmai se petrece, spune Cioran, sub ochii noștri. Barbarii parcă au și sosit, s-au instalat, ei, cu lumea lor transtemporală, circumstanțială, voioasă, fictivă, multifațetată și lipsită de profunzime, purtată de noile lor arme, cu care se mândresc (…). Când mă gândesc că am fost și eu contemporan cu această epocă de amurg al zeilor"…

Cartea, apreciază prof. dr. Cornel Moraru , „este mai mult decât un eseu, este o exegeză de o consistență deosebită, o încercare echilibrată de a restitui valoarea literară și filosofică a unor scriitori de mare actualitate".

Suntem puși în fața frământărilor unor filosofi români din diaspora, care - tranșează autorul - „rostesc câte ceva semnificativ în cadrul conturării sfârșitului culturii occidentale, înainte de noua epocă postmodernă a neoraționalismului informativ, în vâltoarea căreia suntem cuprinși. Și în cursul căreia vedem zilnic cum vechea Europă se scufundă în ceva confuz, care nici a muzeu nu mai seamănă, răvășită de migranți și atentate sinucigașe. Și atunci, cei care am trăit destul, de ce să nu ne reamintim câte ceva din trecutul nostru…, de ciudățenia acestui timp crepuscular, contradictoriu și patetic în același timp?".

„Autorul - remarca, în finalul manifestării, prof. dr. Voica Foișoreanu - transformă timpul în personajul principal al unui concert sau al unei arii în care violoniștii sunt autorii".

…Și în care „gâlceava" continuă…

Lasă un comentariu