Trecură ani. Și nu puțini la număr: 64. ÎȚI mai amintești !? Eram de aceași vârstă și colegi de clasă la Școala de Bibliotecari din București. EU am profesat, o vreme, acea nobilă îndeletnicire în Agnita mea natală, iar TU, cu a ta voce caldă, ai urcat și coborât, de mii de ori, scena Teatrului de Revistă din Galați, în aplauzele furtunoase ale publicului-spectator. ȚIE ți se-auzeau cântecele pe calea undelor herțiene ale Radioului Românesc, iar MIE radioreportajele, până când, într-o bună zi, mă trezesc plângând, ascultându-te cât de frumos, de clar și de convingător mărturiseai, unei închipuite femei frumoase, căsătorită cu bunul tău prieten: „Pe tine nu te pot iubi,/oricât mi-ar cere inima/nu te primesc în viața mea,/pentru că eu nu pot uita/că tu ești și rămâi mereu/soția pritenului meu".
NOTĂ: O încântătoare și tulburătoare melodie! Dar și un sincer și iscusit vers, în care de atâtea ori m-am regăsit, alături de amintirile pritenului meu drag: bibliotecarul-cântăreț, Sandu Jula, din Galațul-Portuar al „Dunării Albastre"! Bunul Dumnezeu să te odihnească în pace! Nădăjduiesc că vei încânta cu cântecele tale Îngerii păzitori ai Raiului! Și nu uita să pui o așa-zisă vorbă bună pentru mine, să mă primească lângă TINE! Atunci când îmi va veni și mie vremea!
