În Armata României, primele studii în vederea constituirii unor unități de parașutiști au fost realizate de Marele Stat Major, și au avut drept finalitate înființarea, la 10 iunie 1941, a primei companii de parașutiști militari. Compania făcea parte din Centrul de Instrucție al Aeronauticii, al cărui comandat era locotenentul Ștefan Șovart, iar ordinul de înființare din 10.07.1941, purta semnătura subsecretarului de stat al aerului.
Câteva luni mai târziu - în octombrie 1942, mareșalul Ion Antonescu dispune organizarea unui batalion cu trei companii de parașutiști militari. Acesta avea să se înființeze la 25 februarie 1942, în subordinea Flotilei nr. 1 Aerospațială.
Pe timpul Campaniei din Est, a devenit evidentă necesitatea formării în cadrul Armatei Române, a unui corp de armată al parașutistului: „Trebuie să se treacă energic la formarea unui Corp puternic de parașutiști și infanterie transportată cu planoarele..." și „Să se acționeze intens. Avem nevoie de un regiment de parașutiști, cel puțin...", sunt adnotările conducătorului de atunci al statului român (luna mai 1943, pe documentele de Stat Major ale Marelui Cartier General al Armatei Române).
În aceste condiții, ajunge să se înființeze un batalion de parașutiști, în cadrul Aeronauticii Regale Române, comandat de maiorul Theodor Dobra. Acest batalion a fost întrebuințat, după întoarcerea armelor împotriva forțelor armate germane, în zonele strategice din Nordul Bucureștiului: Băneasa, Pipera, Boteni, Otopeni, cu rezultate foarte bune.
După luna august 1944, noi aliați supun armata României unei masive dezmembrări, acestei politici căzându-i victimă și batalionul de parașutiști, alături de alte unități militare de elită ale Armatei Române.
Peste timp, la 27.10.1950, la Centru de Instrucție al Aviației din Tecuci, va lua ființă Batalionul 597 Parașutiști, care se va redisloca apoi în garnizoana Buzău, și se va transforma ulterior în Regimentul 60 Desant-Parașutare, al cărui comandant a fost regretatul general Grigore Baștan. Această unitate-simbol a Armatei Române va deveni ulterior o adevărată școală de formare a viitorilor parașutiști militari.
Concepția militară a „bătăliei aero-terestre" prinde astfel contur și în Armata Română; drept consecință iau ființă în perioada mai-august 1980, încă trei regimente de parașutiști militari, dislocate în garnizoanele: Titu, Caracal și Câmpia Turzii. Încet, dar sigur, se constituie astfel un Corp al Parașutiștilor Militari.
Temerari prin condiție și grad de instruire, în Decembrie 1989, parașutiștii militari vor răspunde cerințelor Forțelor de Reacție Rapidă și, drept urmare, în noiembrie 1990, cele trei regimente, înființate în 1980, se transformă în Mari Unități (Brigăzi), având în structură Batalioane de parașutiști, misiuni speciale și operații speciale. Aceste batalioane au fost dislocate în garnizoanele Câmpia Turzii, Clinceni și Bacău, desfășurându-și activitățile de instruire și operative, preponderent prin parașutare.
Entuziasmul parașutiștilor militari se estompează în perioada 2001-2003, când are loc procesul de restructurare al Armatei Române. În urma acestui proces de restructurare, cele trei brigăzi de parașutiști militari se desființează, la ora actuală existând doar câteva unități de parașutiști, aflate în subordinea marilor unități operative din structura Forțelor Terestre.
Pentru parașutiștii militari ce au încadrat Brigada 1 Parașutiști, până în anul 2003, brigadă pe care am comandat-o până în acel an, regretul a fost diminuat de faptul că o bună parte dintre ei fac parte la ora actuală din structurile Brigăzii 6 Operații Speciale, din garnizoana Târgu-Mureș. Aceasta este o mare unitate de elită a Armatei Române, comandată de colonelul Tiberiu Șerban, ofițer cu remarcabile calități, care și-a desfășurat cea mai mare parte a activității profesionale în unități din subordinea Brigăzii 1 Parașutiști.
La ceas aniversar - de ziua parașutistului militar, trecând în revistă evoluția în timp a acestor trupe de elită, a căror rol în luptă a fost evidențiat, încă de la înființare, de marii strategi militari români, mă simt obligat să-mi pun o întrebare: „A fost oare necesară decizia de restructurare a acestor trupe de elită?".
Am simțit nevoia, cu prilejul zilei de 10 iunie - ziua parașutistului militar, să adresez tuturor militarilor din această armă, activi sau în rezervă, un „LA MULȚI ANI!", sănătate, bucurii, alături de tradiționala urare „CER SENIN!".
