Un colț de rai

Distribuie pe:

Am ajuns târziu, dar mai bine decât niciodată, în Delta Dunării. Despre mirajul ei s-a scris în fel și chip, de către pricepuți sau mai puțin pricepuți dar, cu siguranță, toți mișcați sufletește de o lume fascinantă în toată bogăția ei, cu peisaje care se imprimă adânc pe retine, cu păsări care scriu pe cer, cu zborul lor, poeme însoțite de un acompaniament ce pare mai degrabă muzică a sferelor.

Întâlnirea cu Delta Dunării m-a făcut să-mi reevaluez o afirmație pe care am susținut-o ca om de televiziune („O imagine face cât o mie de cuvinte"), dar și să nu dau nicio șansă cuvintelor să descrie, în toată frumusețea ei, o lume de dincolo de lumi. Nici nu cred că mai e nevoie de cuvinte în fața miracolului naturii, care s-a dezlănțuit în frumuseți cu asupra de măsură.

Am făcut sute de fotografii, într-un automatism al neputinței. Nici nu cred că e nevoie de prea multă artă ca să extragi artă din orice colțișor de Deltă. Cu adevărat, Dumnezeu e cel mai mare artist și Delta Dunării e un argument în plus în acest sens.

Borges își imagina Raiul ca pe o imensă bibliotecă. Mi-ar plăcea ca această bibliotecă să se întindă între ape și ele să se numească Delta Dunării.

Lasă un comentariu