După o existență densă și complexă, Maria Matei se simte îndreptățită să vorbească despre virtuți și despre vicii. Viața și biblioteca au fost sursele din care autoarea acestei cărți și-a hrănit mereu nevoia de a fi în lume în numele binelui și al moralei, al frumosului și al adevărului, și, nu în ultimul rând, al credinței.
Cu tactul pedagogic cu care a slujit o viață la catedră, Maria Matei își continuă misiunea de dascăl, de învățător, oferind un manual pentru arta de a fi în lume, nu alegând între virtuți și vicii, ci luând de la fiecare ceea ce poate fi de trebuință celui care e mereu preocupat de modelarea sinelui.
Autoarea pune în opoziție perechi de concepte, astfel încât să iasă mai bine în evidență fiecare: virtute și viciu, dreptate și nedreptate, prietenie și dușmănie, credință și necredință, optimism și pesimism, modestie și îngâmfare, fericire și nefericire, curaj și lașitate, tinerețe și bătrânețe ș.a., dar se oprește și asupra unor repere existențiale: conștiință, soartă, destin, noroc, fidelitate, minciună, singurătate etc.
Ținta demersului său e formarea personalității prin educație, recurgând la surse autorizate, făcând „cunoscute cititorilor gândurile și cugetările unor personalități remarcabile ale lumii, în diverse domenii de activitate: știință, literatură, religie, sport etc., cu privire la virtuțile și viciile speciei umane. Numai în felul acesta, spunem cei îndrituiți, cunoscându-și puterile și limitele lor, oamenii și le pot întrebuința cu măsură și îndemânare".
Tactul pedagogic al autoarei devine, în prezentarea temelor propuse, și viciu și virtute, am spune, sucind gâtul elocinței.
Partea a doua a cărții este un portret de autor, în care, pe lângă datele biografice, sunt scoase în evidență secvențe de viață pe care autoarea le consideră relevante pentru traseul său existențial. Între acestea, și un album foto, cu momente definitorii, într-o inevitabilă selecție impusă de registrul editorial.
Convinsă de misiunea pe care și-a asumat-o, cea de dascăl, Maria Matei a încercat mereu să-și depășească prin fapte condiția, „conștientă de valorile culturale, istorice și etnografice" ale spațiului geografic și spiritual în care a trăit, implicându-se „energic în acțiuni menite a asigura continuitatea și popularizarea acestora", după cum se menționează în datele sale biografice.
O biografie care se remarcă prin disponibilitățile diverse ale autoarei, prin preocupările ei literare, artistice, de viață religioasă.
Dincolo de vârstă, Maria Matei demonstrează încă o dată, și prin această carte, tinerețea ei spirituală, dorința de a rămâne în miezul fierbinte al unui ev încercat, în fel și chip, între virtuți și vicii.
