Un tată era bolnav la pat și și-a trimis cei doi copii la farmacie după medicamente. Copiii se duseră numaidecât, cu gândul că aducând medicamentele vor putea alina durerile tatălui lor. În drum spre farmacie întâlniră însă un comediant, care purta o maimuță prinsă în lanț. Îndată ce copiii văzură maimuța, se luară după ea și, fără să-și dea seama, petrecură în râsete câteva ore. În sfârșit își aduseră aminte de tatăl lor cel bolnav și îndată fugiră la farmacie după medicamente. Mergând cu medicamentele spre casă, băiatul cel mai mărișor zise:
„Vai de mine, ce mai sfântă de bătaie o să mâncăm noi pentru că am întârziat atâta!" „Bătaia ca bătaia, dar supărarea pe care i-am făcut-o noi tatii! Bietul tată, cum ne va fi așteptat, iar noi i-am lungit suferințele privind la maimuță". Spunând acestea, copilul cel mai mic a început să lăcrimeze.
Și acum vă întreb, care părere de rău vi se pare mai bună și mai plăcută lui Dumnezeu - a celui mai mare, care tremura doar de frica bătăii, sau a celui mai mic, căruia îi părea rău că l-a supărat, necăjit și chinuit pe tatăl său?
