Clericii au fost alături de popor în marea luptă dusă de neamul românesc pentru unitate națională. Printre conducătorii luptei românilor pentru înfăptuirea unității naționale s-a numărat și preotul bănățean Avram Imbroane. Viața și activitatea acestui modest fiu de țărani din satul Coșteiu, de lângă Vârșeț, impresionează pe oricine. S-a ridicat din rândurile poporului român obidit și setos de libertate. A urmat școala primară în comuna natală, apoi gimnaziul din Biserica Albă și liceul românesc de la Brașov. A făcut studii superioare de drept la Budapesta și de teologie la Cernăuți, pe care le-a continuat la Viena, Munchen, Leipzig și Berlin. Încă din timpul studenției, tânărul Imbroane a desfășurat o susținută luptă pe teren național și social-cultural, devenind alături de Octavian Goga, Vasile Lucaci și alții, sufletul generației de foc din teritoriile de dincoace de Carpați și cu deosebire al românilor din Banat. Catedrei universitare, care i se oferea la Cernăuți, el i-a preferat activitatea pe teren național, desfășurată în Banat, pentru a face poporului român «școală politică și națională» cum însuși mărturisea. În redacția ziarului «Drapelul» de la Lugoj, alături de dr. Valeriu Braniște, fostul său profesor de la Brașov, el a desfășurat o bogată activitate. Urmărit de stăpânirea austro-ungară, care-l considera «un periculos agitator», este nevoit să se refugieze în toamna anului 1914 dincolo de munți, unde se alătură acțiunii dusă de «Federația unioniștilor» condusă de N. Filipescu, Take Ionescu și Barbu Delavrancea. Publică articole în ziarul «Epoca» și participă la numeroase întruniri și manifestații publice de aici. Ia parte la războiul dus de România și este trimis de Marele Cartier al Armatei Române să recruteze voluntari dintre prizonierii transilvăneni, bănățeni și bucovineni ce se aflau în lagărele din Rusia. În a doua jumătate a anului 1918 se reîntoarce în mare taină în Banat, unde culege date privitoare la problema Banatului și pe care le înmânează misiunilor aliate. Organizează participarea delegaților bănățeni la Adunarea Națională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918. El însuși figurează printre membrii delegației, alături de Valeriu Braniște, Aurel Cozma, Ion Suciu etc. În două din problemele care s-au pus cu ocazia înfăptuirii marelui act al unității naționale, Avram Imbroane s-a dovedit a fi un clarvăzător al situației. El a fost adeptul unirii necondiționate și totale a teritoriilor de dincoace de Carpați la România. Participarea lui și a celorlalți bănățeni la Adunarea Națională de la Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918, s-a făcut sub lozinca: Unire desăvârșită cu România, fără condiții și fără autonomie.
Prin numeroase articole publicate în ziarele bănățene sau transilvănene, el a combătut partidele politice și politicianismul «păcătos» cum îl numea el, fie din vechea țară, fie din Transilvania. Nu s-a mărginit numai la combaterea teoretică, ci a trecut la lupta deschisă pentru punerea în practică a ideilor lui. A fost organizatorul principal al grupării politice bănățene numită «Unirea Națională» în octombrie 1919, în vederea alegerilor parlamentare din toamna acestui an. În ziarul «Banatul Românesc», organul de presă al acestei grupări politice, el arăta că «Unirea Națională» este independentă atât față de Partidul Național Român, cât și față de partidele din vechea Țară. Programul acestei grupări politice sintetizează în 12 puncte toate aceste idei și anume: unirea fără condiții; intransigență în chestiunea integrității Banatului; democratizarea tuturor instituțiilor de stat; descentralizarea administrativă; libertăți pentru minoritățile naționale; reforma agrară; naționalizarea industriei și comerțului; organizarea și ocrotirea muncii cu excluderea oricărei exploatări; educația cultural-politică și economică a poporului; unificarea celor două Biserici într-o Biserică națională română; promovarea de oameni noi și înlăturarea tuturor celor compromiși prin activitatea și legăturile lor din trecut; apărarea intereselor politice, economice, sociale și culturale specifice ale bănățenilor.
Ideile înaintate pentru care lupta Imbroane i-au asigurat o imensă popularitate în rândul bănățenilor, care-l socoteau cel mai veridic reprezentant al intereselor și năzuințelor lor, fapt care s-a oglindit în alegerea lui ca deputat în două circumscripții, la Gătaia și Lugoj. Vrednicilor meseriași și plugari din regiunea Lugojului, care l-au ales, le adresează salutul său ca unora «care nicio clipită n-ați părăsit cutele steagului tricolor». Mai presus de regionalismul limitat al multor fruntași politici transilvăneni, Avram Imbroane a militat pentru unitatea deplină a poporului român și statului național român în care naționalitățile conlocuitoare să se bucure de largi libertăți și drepturi.
Cea de-a doua problemă susținută cu ardoare de Avram Imbroane a fost integrarea Banatului la Patria-mamă. El a fost printre primii fruntași ai românilor care au pus cea mai vie pasiune și cel mai mare devotament și perseverență în lupta pentru rezolvarea acestei probleme. În cuvântările rostite la adunările naționale de la Lugoj (30 noiembrie 1918) și Alba Iulia (1 Decembrie 1918), Imbroane a exprimat ferm dorința unanimă a bănățenilor să se unească cu România. Avram Imbroane a continuat să desfășoare o neobosită activitate pentru ridicarea nivelului economic, social și cultural al bănățenilor, inițiind înființarea unor școli, internate, a unei tipografii și edituri bănățene, întemeierea unei universități la Timișoara, construirea unei catedrale ortodoxe în același oraș, ridicarea nivelului economic și cultural al satelor. El a atras simpatia multor români de seamă pentru Banat și problemele lui. Colaborarea lui Camil Petrescu la câteva ziare bănățene se datorează îndemnurilor lui.
Prin activitatea bogată pe teren național, Avram Imbroane se înscrie în rândul marilor personalități care au contribuit la realizarea idealului celui mai scump al românilor: unitatea lor națională. El a reprezentat «contribuția Banatului la înfăptuirea acestui mare ideal al poporului român». Și prin aceasta, așa cum arăta Gala Galaction, Avram Imbroane a intrat în istoria națională a poporului român.
