Scrisoare dășchisă - Dragă (ptiu, drace! Era să scriu tov...) Domnule primarele Primăriei cu echipa tălică primăricească

Cu nețărmurită ardoare bucuroasă de satisfacție și elan de avânt cetățenesc, țin să mulțumesc din inima'mi micuță și să scriu niscai rânduri de aleasă prețuire pentru imensa bucurie provocată de a 'mneavoastră mare și enormă, ba chiar fantastic de imensă și monstruoasă, inițiativă de a porni acest minunat cinematograf treispcedimensional în aerul liber al centrului urbei noastre care, în afară de asta, le are pe toate în bună regulă. De fapt, însă, io scriu în numele frățiorului meu, care, la cele trei luni ale sale, încă nu a deprins nobila artă a caligrafiei, așa că, după o ședință de bloc și împrejurimi cu ceilalți bebei de p'acilea de prin preajmă, m'a delegat pe mine întru realizarea acestui demers. Adicătelea, el gângurește și io'i transcriu ideile, mai pe'nțelesu'nalților edili, boiari 'mneavoastră, ce, iaca, tocmai găsirăți metoda ideală de a spori bugetul local până'n pânzele albe... ca ale ecranului cela triciclotronic sau cum naiba'i mai spune, că io, sosind nu demult de prin dimensiunea arheilor, nu prea stăpânesc bine, încă, pârdalnicele istea de terminologii postmodernizde.

Trecând la miezul problemei, să știți că el, Andrei, ajunge în culmea fericirii în momentele în care (nedorind a'și face plicticos programul de somn, care, zice-se, ajută la creșterea și dezvoltarea nou-născuților cam tot atâta cât lăpticul bun de la mămica) pornește măgăoaia 'mneavostră tri și chiar mai multidimensională, împroșcând cu decibeli (fără număr, fără număr!) blazată liniște

din împrejurimi. Și tocmai de aceasta, ține a vă aduce prinos de recunoștință pe această cale: multă, multă... cât mai multăăă... UE!

Pe de altă parte, drept să vă spun, tati vă cam înjură, cu toată primăria 'mneavoastră, în care temporar spre permanentizare vă chinuiți a locui, construită o țâră după vremea altui primar, nițel mai cu bun gust (da' de unde să știe el de biscuiții 'mneavoastră pe timpurile cele, când se construia cu piatră, ca treaba durată să dureze, nu să se peticească la fiecare ploaie, spre-a mai putea fi ciupite niscai fonduri pentru bardid din buzunarele prostimii) și pe care zice tati (că a auzit el de la alți neni și tanti de prin oraș) 'mneavoastră ați fi nițel cam individios, sau cam așa ceva, că io nu pricep prea multe, micuță fiind și io, la cele aproape optusprezece luni ale mele, neîmplinite încă. Da' io zic că la tati e doar chestia aia cu vulpea și strugurii, că io cred că inițiativa aceasta va duce târgușorul nostru de pe Mureș pe cele mai înalte culmi de progres și civilizație ioropeizdă (dacă tot accesarăm fonduri de reconstrucție pe directive ioropene, tot comunizde, da' mai cu ștaif, ca să nu se prinză chiar tot prostu' din bobor, acela care pune (v)botu' la amăgitoarea gratuitate a unor (de)servicii de tipu' ăstuia cu treispcedimensionalu' multidecibelic în aer liber), acum că avem și pod mobil de mucava (că tati zice că proștii ceia de constructori din Evu' Mediu nu'l făcuseră din start, neavând cazmale destule, probabil, să sape și un șanț de apărare, da' cred că i'ați învățat 'mneavoastră minte, de-acu'!) la cetatea în care, pe vremea construcției ei primare (moamăăă, ce de calambururi îmi ies azi, de zici că mi's vro poetesă d'aia modernistikitchioasă!) rumânii cei ortodocși, proști și nespălați, nu aveau acces în caz de năvăliri de tot felul. Culmea-i că azi, se mândresc cu ea nevoie mare, tot ca proștii. Mda. Și și aia fu dată în folosință la termen trecute fix, că așa cerea ioropeanu' cela cu fondurile, da' neterminată, ca toate trebile primăricești de prin țărișoara noastră dragă și multpreaiubită de alții, ce zic că-i mare păcat că-i, încă, locuită, de câți or mai fi români p'acilea.

Înturnându-ne, de-amu, la oile noastre, că tot behăie a pagubă oița ceea de pluș a lu' Andrei, prevestind nu-ș' ce chestii d'alea mioritice d'ale lu' tati, închei prin a reitera din nou adânca mea bucurie cu prilej de prinos de recunoștință și, înfierând cu înalt simț civic și cetățenesc cârcoteala lu' tati, promit, stuchindu'mi în palmă, c'o să'l pârăsc lu' mami că e rău cu nenea bigbrotheru' urbii. Asta ca să mă antrenez pentru vremurile când noua limbă de lemn va domni peste lumea asta și n'oi mai avea destule cuvinte să nuanțez cea urare de mai 'nainte: multă, multă... UE/SUA/SUE/CCCP!!! Fără număr! Și: hai cu toți, cu mic cu mare, să chiuim la propaganda globalismului zbierată prin intermediul gratuit cinematografului treispcedimensional intergalactic de sub al modest familiei noastre geam!

Cu drag și dor de zile mai cu liniște, a 'mneavoastrei urbi cetățeancă, cu acte'n regulă (că tati-i venetic p'aci, da' are și el actele'n regulă, chiar dacă boii i's pe miriște duși, câteodată),

Maria

P. S. Andrei mă tot înghiontește-a scrie că d'abia așteaptă să se dășchidă iar și sezonul la pocăiți, că cum auzi el și cum bine știți și voi, congresele lor tot sub geamurile noastre se țin, prilej de a afla și el cum îi cu ridicarea cât mai aproape de cer, că noi, ortodocși cum ne născurăm și ne botezarăm, suntem prea nespălați, proști și înapoiați într'ale noilor credințe sincretisto-globalizde și e musai a ni se eleva nivelul suindu-ne (vorba cântecului grozavei balene eșuate'n visu'i de băștinașă madonă cicconistică cu lipici la șefi de tembelizuini) până la cer.

P. P. S. Tati zice că am cam făcut abuz de pleonasme și alte grafisme cam prea neortodoxe (ce mama lor or mai fi și alea!), da' io așa știu a scrie și pace. De vă place, bine, de nu, iarăși bine, că io așa'i zisei și lui. Hai pa!

P. P. P. S. Să știți că o să vă votăm și noi, cu câte două mânuțele noastre, peste vro opșpce anișori. La cât mai multe succesuri, cum zicea fata aia a moșului pentru care ați făcut chetă de voturi spre-a trimite-o la lustruit băncile ălora cu varza bruscelleză, sau cam așa ceva! Haidi pa, c'acuma chiar că mă ușchesc la nani (mda, de m'o lăsa măgăoaia cea multidimensională d'afară)!

 

(Pamflet)

Lasă un comentariu