Un alt aspect al emigrării românilor-ardeleni, deși cei care emigrau erau în copleșitoarea lor majoritate agricultori, în Statele Unite se angajau în fabrici și uzine. Deci, impactul lor cu Lumea Nouă era pentru ei mult mai puternic decât al celor mai mulți emigranți ai altor națiuni. Ei trebuiau să se adapteze atât orașului (majoritatea veneau de la țară), cât și unei noi activități, unei noi profesiuni, de la cea de agricultor la cea de muncitor. Și, spre cinstea lor, majoritatea au trecut cu succes acest dublu examen de adaptare la noile condiții.
La un moment dat, totuși, are loc o mișcare destul de vie printre emigranții români în favoarea cumpărării de pământ în America. Campania aceasta îi alarmează pe cei de acasă, care nu contenesc, prin presă și scrisori, să-i avertizeze pe emigranți să nu facă acest pas, deoarece atunci nu se vor mai întoarce acasă și astfel vor fi pierduți pentru neamul românesc. Până la urmă, tentativa de a cumpăra pământ în Florida și a se stabili acolo a înregistrat un eșec.
Un alt motiv pentru care emigranții români se întorceau acasă în cele din urmă era și acela că românii, chiar cei emancipați, în Statele Unite nu-și întemeiau decât foarte rar o familie, luând soții de altă naționalitate decât a lor.
Dinamica reîntoarcerii era într-adevăr remarcabilă: de la 1 ianuarie la 30 septembrie 1911 au emigrat din Austro-Ungaria 450.670 de persoane și s-au reîntors 300.400. În anul 1911 nu era, din punct de vedere economic, un an favorabil emigrării în Statele Unite. În New York se aflau peste 100.000 de muncitori fără lucru, fără adăpost, fără pâine. Motiv pentru care învățătorii și preoții erau rugați insistent de gazeta Unirea din Blaj să informeze poporul și să-i convingă pe potențialii emigranți să renunțe la intenția lor de a pleca, dar mai ales, să lupte cu prejudecata care se înrădăcinase pe atunci în satele românești, că „America e dunga raiului pământean".
Unirea încearcă să facă apel la simțirea patriotică a românilor plecați, pentru a-i determina să se întoarcă: „Deie Cerul ca și bunii noștri români pătrunși de sentimentul sfânt al iubirii de neam și țară, să se tragă către vetrele lor patriarhale, căci destul de mănoase sunt și regiunile noastre, numai iscusință și cumințenie trebuie".
În concluzie, cele câteva aspecte ale emigrării românilor din Transilvania, la 1907 și 1911, ar putea fi sintetizate astfel: 1) alături de cauzele economice și sociale, nu trebuie ignorate cauzele politice și etnice; 2) presa românească a creat în timp o imagine foarte atrăgătoare a Lumii Noi, încă înainte de 1848, dar și după aceea, astfel încă terenul fusese pregătit pentru emigrări; 3) explozia emigrărilor de la 1905-1907 a ferit Ungaria de mari tulburări sociale, ceea ce nu s-a întâmplat cu România, unde a și avut loc o importantă răscoală țărănească; 4) în planul general al emigrărilor din Ungaria și Transilvania, din punct de vedere etnic emigrarea românilor s-a situat, comparativ, la cel mai scăzut nivel, deși deja producea îngrijorare în mișcarea națională românească; 5) fenomenul emigrării era considerat negativ atât de Guvernul Ungariei, cât și de Partidul Național Român; 6) puterea excepțională de adaptare a românilor emigrați la mediu: sat-oraș și la schimbarea ocupației: agricultor-muncitor; 7) în general, dinamica repatrierii emigranților români era apreciabilă, ținta lor fiind doar realizarea unei sume care să le poată permite a-și cumpăra o bucată de pământ.
În fine, revenind la ampla paletă a cauzelor emigrării, ziarul românilor din Cleveland aprecia tranșant: „Nu în America trebuie căutată pricina curgerii lumii spre ea, ci aci, acasă! Că aci-s lucrurile pe dos".
La aceste concluzii trebuie să adăugăm și constatarea că astfel s-a format și s-a dezvoltat, an de an, lobby-ul românesc până în preajma anului 1918, când acesta a susținut apoi cu trup și suflet unirea Transilvaniei cu România.
(va urma)
