Daniela Medeșan este un cadru medical foarte tânăr - încă nu a împlinit 26 de ani - și lucrează la Clinica de Neuropsihiatrie Pediatrică din Târgu-Mureș. În pofida vârstei sale, este extrem de matură și responsabilă, fapt pentru care i-am propus să susțină această rubrică, abordând teme delicate vizând cele mai importante și periculoase manifestări ce se constată în acest timp măcinat de întrebări fără răspuns și care pare să-și fi pierdut echilibrul interior.
Mariana Cristescu
TENTATIVA AUTOLITICĂ, ÎN RÂNDUL ADOLESCENȚILOR
Tentativa de suicid este actul suicidar eșuat, ratat. De cele mai multe ori, în cazul adolescenților, această încercare eșuată reprezintă o stare de disperare și dorința de neantizare, pe de o parte, și o chemare, un apel, un strigăt de ajutor, pe de altă parte. Oricât de demonstrativă ar părea, orice tentativă trebuie privită și abordată cu toată seriozitatea, întrucât cel în cauză își poate curma viața din greșeală. Aproximativ 40% din tentativele întâlnite la adolescent sunt sau au fost precedate de situații conflictuale, stresante, psihotraumatizante, precum și de greșeli educaționale sau existența unei famili dezorganizate.
De ce adolescenții vor să se sinucidă? Mulți consideră că moartea ar putea fi o soluție pentru gândurile sau sentimentele negative; senzația de rușine sau vinovăție; sentimentul de respingere, pierdere sau singurătate.
Factorii de risc ce declanșează sinuciderea la adolescenți includ: accesul la arme de foc; sinuciderea unui membru al familiei; istoric deliberat de autovătămare; istoric de neglijență sau abuz; condiții de viață care au implicat cazuri de sinucidere a tinerilor; despărțiri romantice.
Multe dintre aceste tentative de sinucidere au loc în moduri care fac salvarea posibilă. Aceste încercări reprezintă adesea un strigăt disperat de ajutor. Metoda prin care o persoană își ia viața poate fi oarecum nonviolentă, cum ar fi otrăvirea, supradozajul sau automutilarea.
Majoritatea adolescenților care prezintă tendințe suicidare se confruntă cu probleme precum depresia, tulburări bipolare sau unele tulburări psihice. De multe ori, dar nu întotdeauna, anumite semne sau comportamente se pot agrava, după tendința de suicid, deși au urmat tratament. Astfel, pot apărea dificultăți de concentrare sau de gândire clară, pierderea interesului pentru activități care anterior au fost plăcute, comportamente autodistructive (consumul de alcool, de droguri ilegale sau autovătămarea), diminuarea performanțelor școlare, discuții care au ca subiect lipsa de speranță și sentimentul de vinovăție, discuții legate de moarte sau sinucidere și chiar exprimarea dorinței de a-și face rău, schimbări neobișnuite în obiceiurile de somn sau cele alimentare, evitarea prietenilor și refuzul de a merge oriunde.
Ce măsuri pot fi luate. Majoritatea oferă diverse indicii sau semnale de avertizare cu privire la intențiile lor sinucigașe. Unele dintre aceste semne includ disperare sau sentimente de neajutorare, diverse mesaje în care încearcă, în scris sau verbal, să-și ia adio de la cei din jurul lor, schimbări dramatice de personalitate sau aspect, comportament bizar sau irațional, schimbarea obiceiurilor de somn sau de hrănire, diminuarea performanțelor școlare, lipsa de interes pentru viitor, acte de autovătămare, cum ar fi administrarea unor supradoze (mai des întâlnită în cazul femeilor) care ar putea fi letale.
Ce se întâmplă după o tentativă de suicid? Orice tentativă de suicid trebuie raportată medicilor de specialitate, care trebuie să ofere suport, prin mai multe modalități, victimei. Deși poate fi dificil de acceptat, dar trebuie să se ia imediat măsuri, pentru că o persoană care a încercat o dată să-și ia viața este încă serios determinată, și ar putea să mai încerce acest lucru. Familia, prietenii, alături de specialiști, trebuie să îi ofere suport și ajutor pentru a depăși momentul dureros și confuz.
Tratament și prevenire. Nu există nicio terapie unică sau tratament de succes pentru ca riscul de sinucidere să se diminueze. Un pas important care poate preveni suicidul este de a trata tulburarea mentală care conduce la gândurile de autovătămare corporală și/sau acțiuni de suicid. În prezent, cele mai eficiente modalități de a trata bolile psihice sunt cele în care sunt asociate medicația și programele de reabilitare psiho-socială. De asemenea, cooperarea familiei și ajutorul acesteia sunt foarte importante.
