EMINESCU, LA 129 DE ANI DE NEMURIRE

Poate că sub acest generic ar fi trebuit ca, la 15.06.2018, primăriile din județul nostru, în parteneriat cu bibliotecile și școlile pe care le oblăduiesc, să organizeze fiecare câte o activitate culturală, pentru a marca, prin ceva, trecerea Eminescului nostru cel fără de pereche prin această lume. El care a fost o culme a creației literare românești, el, geniul nostru, neegalat vreodată, el care prin alesele cuvinte ne-a înfiorat și ne-a ridicat de-atâtea ori inima și sufletul nostru cel nemernicit spre visare, el, troița veghetoare a conștiinței noastre, el fală și mărire a neamului nostru, are parte acum, după atâta vreme de la trecerea sa în eternitate, de prea puțină atenție și prețuire, pentru toate câte a făcut și ne-a lăsat moștenire.

Excepție fac, spre cinstea lor, primăriile și bibliotecile din Albești, Sărmașu și Reghin, care, cel puțin o dată pe an organizează manifestări culturale de ținută pentru a-l sărbători, așa cum se cuvine, pe marele Eminescu.

De această dată, gazdă a manifestărilor județene a fost BIBLIOTECA REGHINEANĂ, unde, harnica, neobosita și de toată lauda, doamna SORINA BLOJ a adunat în jurul ei oameni de seamă ai culturii mureșene, scriitori, poeți, oameni de teatru, bibliotecari, cadre didactice, cantautori, folk-iști, elevi, dăruindu-ne o seară de muzică, poezie, teatru, de neuitat. A fost posibil acest lucru datorită bunei și statornicei înțelegeri create deja de mulți ani între Direcția Județeană de Cultură Mureș, reprezentată de domnul NICOLAE BĂCIUȚ, Primăria Reghin, reprezentată de doamna primar MARIA PRECUP, cea care sprijină cultura mai mult ca oricare primar din județul nostru, și doamna SORINA BLOJ, „focul viu" al tuturor manifestărilor culturale reghinene.

Elevii au fost cei care au deschis manifestările comemorative eminesciene, prin echipa de teatru a Liceului „Petru Maior" din Reghin, (condusă de doamna bibliotecar MONICA BENGEAN) echipă laureată la mai multe festivaluri de teatru din țară, ce a transpus scenic, legenda „Meșterul Manole".

Apoi, doamna Sorina Bloj ne-a spus povestea tristă a dactilografei Maria Puia din Blaj, arestată în 1935 și decedată după interogatoriul la care a fost supusă, pentru a mărturisi căror persoane le-a difuzat poezia „Noi vrem Ardealul", poezie pe care domnia sa ne-a citit-o cu profundă emoție în glas. Pe parcursul întregii manifestări, în câteva reprize, doamna BLOJ a ținut să marcheze „Anul Centenar al Marii Uniri", acordând „Diploma de Gratitudine" mai multor persoane, care, de-a lungul timpului au sprijinit activitatea Bibliotecii Orășenești Reghin.

Au urmat apoi luările de cuvânt, începutul făcându-l domnul NICOLAE BĂCIUȚ, moderator al manifestării, care a ținut să sublinieze faptul că: „sub semnul lui Eminescu, înviem prin poezie în numele Domnului", iar „prin ceea ce el ne-a lăsat ca moștenire literară, este încă neegalat în vers și în profunzimea gândului său", amintindu-ne apoi, într-o frumoasă formulă poetică, faptul că „noi toți suntem ai lui și el este al nostru, al tuturor, de-a pururi".

Reputatul scriitor ILIE ȘANDRU ne-a vorbit despre activitatea gazetărească a lui Eminescu, mai puțin cunoscută de publicul larg, domeniu în care Eminescu a excelat, făcând în toată cariera lui „o gazetărie în spirit românesc" și cu o mare „încărcătură patriotică", „subiectele sale de atunci fiind foarte actuale și astăzi" tocmai pentru că el a cunoscut în profunzime viața românilor, iar în urma peregrinărilor sale prin Ardeal, el a lăsat în jurnalistică pagini memorabile privind „continua jertfelnicie a bunilor și răbdătorilor ardeleni".

Criticul de teatru, domnul ZENO FODOR, cum era și firesc, ne-a prezentat un Eminescu „îndrăgostit și fermecat de teatru" încă din tinerețe, „plecat în lume cu trupa lui Ștefanely, copist în trupa lui Pascali" unde a compus piese de teatru, a jucat mici roluri, a tradus din Shakespeare și Hugo, scriind, la numai 20 de ani, o carte de excepție „Repertoriul nostru teatral", unde face o foarte bună critică de specialitate. A fost prieten cu Ion Luca Caragiale, a descoperit și încurajat, prin cronicile sale, actori români talentați, aceștia devenind mai târziu stele ale teatrului românesc.

Poetul MIRCEA DORIN ISTRATE a citit un poem dedicat lui Eminescu, iar scriitoarea de mare succes, IOANA HAIDEL, originară din România, dar trăitoare în prezent în Germania, deținătoarea unor mari premii internaționale pentru romanul său autobiografic „Dincolo de orizont", a donat bibliotecii reghinene cele mai recente cărți a căror autoare este.

Părintele protopop GHEORGHE ȘINCAN ne-a informat asupra legăturii lui Eminescu cu Transilvania, drumurile sale pe aici, oamenii pe care i-a cunoscut, poeziile care au ca sursă de inspirație aceste mirifice locuri, Blajul care la impresionat mult, laicul, misticul, profanul din opera lui, domnia sa încheind cu o „învățătură" profundă și de mare sensibilitate despre Eminescu.

A urmat apoi momentul cântecului și al poeziei. Ca de obicei, elevi recitatori și soliști vocali de excepție ai doamnei bibliotecare BURIAN DINUCA din Sărmașu, cei care au cântat și recitat poezie românească anul trecut la Vatican, membrii ai formației „Graiul Câmpiei", anume: BIANCA ROȘCA, OLIVIA CENAN, MARIA VERZAR, ne-au încântat cu recitalul lor de poezie și cântec românesc.

Au mai recitat din opera lor, poezii prin care l-au omagiat pe Eminescu: ANA MUNTEANU DRĂGHICI, GABRIELA COSTESCU, IOAN BACIU, IOAN BÎNDILĂ, IOAN TORPAN, ADRIANA DANDU și MARIA BUCIN CRIȘAN, o autentică și talentată creatoare de poezie populară. A fost clipa de poezie a serii care ne-a mângâiat și lecuit sufletul nostru cel întinat cu toate păcatele lumii, ridicându-ne pentru o clipă în visarea spre el, nemuritul Domn al poeziei Românești.

Cantautorii TRAIAN COMȘA, ANDA MARILENA VOICA și binecunoscuta ANGELA MARIEȘIU au încheiat o seară ce ne-am dorit-o a fi nesfârșită, dar am primit în schimb promisiunea din partea doamnei Bloj că ne va oferi „o lungă seară de poezie". Păcat de singularitatea acestui eveniment cultural întâmplat doar aici, la Reghin, când ar fi trebuit ca în această memorabilă zi să bată clopotele redeșteptării noastre spirituale, ca să ne trezim din somnul lenevos al nepăsării și să ne dorim a fi mereu și mereu aflători sub norocoasa umbră a Luceafărului nostru cel veșnicit acolo sus în tăriile cerești. Și tot acum, din smeritul nostru suflet ar fi trebuit ca noi, toți românii, să rostim o smerită rugă de iertare îndreptată spre Măritul, pentru tine Eminescule, iar în fierbințeala unei tăinuite lacrimi picurate din sufletul nostru pe rostitorul tău vers, să putem a spune, ca o binemeritată mulțumire ce ți-o aducem: „Ne-ai învățat cuvântul ne fie înviere/ Și moștenita limbă, un fagure de miere".

Lasă un comentariu