Universul, sufletul și… curăția

„Sufletul mi-e gri ca cerul / înainte de-o furtună mare / Și se face negru ca inima/care / Aparține celui puternic în sens rău, / De care ne-ocrotește numai Dumnezeu. // Când îmi explic ceva neînțeles / Și apelez la rodul științei cules. // Devenind ateu abia am înțeles / C-am băut din pocalul cu stres / Și-mi caut liniștea cu Iisus în gând / Bând și căutând adevărul la fund, / Apare coroana de spini ca un curcubeu / A fiului Iisus trimis de Dumnezeu, / De atunci plâng și mă căiesc c-am fost ateu / Convins că și știința-i opera Iui Dumnezeu" (Știința-i opera lui Dumnnezeu).

Ioan Meteș Morar - Chelințanu (1954 -), scriitor patriot al nordului transilvan, născut în Ulmeni-Maramureș, copilăria și-a petrecut-o în satul Chelința, azi cartier al orașului Ulmeni. În poezie a debutat în anul 1976, în 2011 a publicat „Monografia satului Chelința" la editura Minulescu din Baia Mare. În 2012 publică volumul de poezii „Suflet de-o clipă" la editura Transilvania din Baia Mare; în 2013 apare volumul de poezii „Valuri de plumb" la aceeași editură; în 2014 completează și reeditează „Monografia satului Chelința" publicată în același an la editura Risoprint din Cluj-Napoca. Cerul poeziilor scrise de Ioan Meteș Morar-Chelințanu strălucește prin invocarea amintirilor din copilărie, prin exprimarea dragostei față de neam și țară; scriitorul încearcă un răspuns la unele întrebări existențiale; poeziile sale au în centru ideea iubirii aproapelui într-o lume meschină și trecătoare.

***

„Păzește curăția ca lumina ochilor, ca să te faci Biserică lui Dumnezeu și casă preaiubită". Căci este cu neputință să te apropii de Dumnezeu fără neprihănire (curat, cast). Iar pe aceasta o naște dorul de Dumnezeu, neîmpătimirea și fuga de lume. Și o păzește smerita cugetare, înfrânarea, rugăciunea necontenită, contemplarea duhovnicească și lacrimile stăruitoare, împreună cu nemânierea. Iar frumusețea dreptei socoteli, fără nepătimire, nu o vei dobândi" (Filocalia vol. IV, pag. 281).

Teognost (sec al XIV-lea), născut la Constantinopol, dar și-a petrecut cea mai mare parte a vieții la Moscova. A fost mitropolitul Kievului și a întregii Rusii. A avut un aport deosebit la repararea catedralei Sfânta Sofia din Constantinopol. A fost torturat de mongoli pentru refuzul de a se supune regulilor acestora, dar până la urmă mongolii s-au lăsat păgubași. În vremuri grele pentru Rusia a renunțat la tot ce avea personal, contribuind la ridicarea tuturor bisericilor care aveau nevoie de intervenții în construcție. În anul 1353, simțind că zilele îi sunt numărate, Sfântul Teognost l-a numit pe Alexei al Moscovei, episcop de Vladimir ca succesor al său. Este înmormântat în Catedrala Adormirii din Moscova. A fost canonizat de către Biserica Ortodoxă Rusă în sec. al XIX-lea.

***

Probabilitatea provenienței întâmplătoare a universului se echivalează cu probabilitatea apariției dicționarului în urma exploziei în tipografie".

Edwin Conklin (18631952), profesor de biologie și zoologie la Universitatea din Ohio (1891-1894), la Universitatea din Pennsylvania (1896-1908), la Universitatea Princeton după 1908. A fost președintele Societății Americane de Științele Naturii.

P.S. „Deșerți sunt din fire toți oamenii care nu cunosc pe Dumnezeu și care n-au știut, plecând de la bunătățile văzute, să vadă pe Cel ce este, nici din cercetarea lucrurilor Sale să înțeleagă pe Meșter" (Înțelepciunea lui Solomon 13, 1).

„1001 CUGETĂRI" vol. XII

Lasă un comentariu