În al doilea primariat al dr. Dandea Emil, el și prietenii lui Traian, au ridicat această troiță în memoria prietenului lor, Traian Chirilean, în amintirea soldaților lui Matei Basarab, care au amenajat fântâna Buna - într-un anume fel, în amintirea armaliștilor care au revigorat cele patru sate (Oroi, Petea, Vaidei și Dileu) care au fost pustiite de războaiele și epidemiile care au bântuit în tot secolul al XVII-lea; în amintirea urmașilor armaliștilor, prin a căror mijlocire domnitorul muntean Constantin Mavrocordat a construit biserica din Petea; în amintirea celor șapte peteni spânzurați în locul de supliciu la Căstăi, în octombrie 1848; în amintirea P.S. sale Andrei Baron de Șaguna și a protopopului Partenie Trombitaș de Betlem care prin sprijinul material și uman au propulsat satul Petea pe o orbită superioară; în amintirea învățătorilor tuturor celor care au participat la făurirea României Mari la 1918.
Fac cunoscut că toți acești enumerați mai sus erau pomeniți la fiecare slujbă de duminică la biserica din Petea, până în anul 1950. Fac cunoscut că în arhiva bisericii din Petea s-au păstrat toate documentele și consemnările preoților începând cu anul 1747 și până în anul 1948, din acest an și până în anul 1952 nu a rămas nimic din această comoară.
Troița este așezată în partea de sud-vest și la o distanță de 2,5 m de fântâna Buna și are următoarele dimensiuni: înălțimea 6,5 m, lărgimea între chei 9,5 m, lărgimea cheii din dreapta 2,85 m, lărgimea cheii din stânga 1,5 m, lungimea acoperișului 4 m, lățimea acoperișului 2,5 m.
Troița în ansamblul ei este alcătuită din peste 100 de piese, care reprezintă numărul voluntarilor care au format „Garda Națională" la început în orașul Cluj.
Cele cinci coloane, din care trei sunt de susținere a acoperișului, reprezintă cele 5 provincii alipite la Patria-Mamă - România Mare 1918: Basarabia, Bucovina, Maramureșul, Banatul și Transilvania.
Meșterii care au lucrat troița au fost din Bărdești: Hoța Ioan, Hoța Iacob, Hale Vasile și Horia Maxim din Petea, anul 1937.
Troița fiind așezată lângă fântână, s-a trecut la modernizarea fântânii. S-a renunțat la sistemul de amenajare specială, subterană, lăsat de soldații lui Matei Basarab și s-a trecut pe un sistem modern, închis cu placă de beton, cu ușă de serviciu în interior și cu sistem de pompare manuală în exterior. Acest sistem a funcționat perfect până în anul 1950. Din nefericire, machiavelica sintagmă „divide et impera" a prins contur și în Petea, la care s-a adăugat sloganul proletcultist „să dispară urmele burgheziei" - în viziunea lor troița era un simbol al României imperialiste, deci trebuia să dispară. Mai întâi s-a defectat pompa, a fost dusă la căucia CAP-ului și aruncată la fier vechi, apoi a început, încetul cu încetul, să dispară câteva piese din ansamblul troiței, astfel încât ansamblul cheii din dreapta, deși foarte solid, a fost ciopârțit cu toporul și a dispărut. Din nefericire sau din fericire pentru mine, eu am ajuns un mărunt cadru didactic la liceul din comuna Band, pe o catedră nu prea râvnită și fără concurență, dar, cu toate stările mele sociale, mi-am luat inima în dinți și fără acceptul cuiva m-am apucat de treabă, sfidând autoritățile locale, care la rândul lor nu mai pridideau cu amenințările.
Dar, pronia cerească a făcut ca în Petea să apară un altul, care și-a luat inima în dinți, și din calitatea ce-o avea a trecut la repararea bisericii monument istoric, care era într-o stare de degradare foarte avansată. Acel cineva a fost părintele paroh Vasile Ghira, cu doamna preoteasă Maria, care, deși foarte tineri, au administrat parohia în așa fel încât cu stilul de viață pe care și l-au impus, au reușit să adune economii și cu puținul sprijin au reușit să acopere biserica și clopotnița cu șindrilă, să consolideze fundațiile, să împrejmuiască pridvoarele, să padimenteze și să mobileze interiorul bisericii cu toate cele necesare, dându-i un grad de confort sobru, dar civilizat.
Pe lângă multe altele, pe cheltuială proprie a construit din beton, aleea în trepte ce urcă la biserică, pe o lungime de 80 m și o lățime de 2 m, aleea pe toată lungimea fiind mărginită de o balustradă metalică.
Și-a dotat și amenajat ograda cu toate acareturile necesare unei gospodării țărănești, a renovat casa parohială, care după anul 1949 a fost ocupată de cooperativa sătească, apoi de postul de miliție și de grădiniță, neîntreținută a ajuns într-o stare de degradare foarte avansată. Toate aceste lucrări și reparații le-a făcut cu mâna proprie, neajutat de nimeni și pe cheltuiala sa. Rezultatul? Niciun patriot nu-și găsește loc în patria sa…
(va urma)
