Ziua cea mai lungă a fiecărui an…

Și noaptea cea mai scurtă sunt trecute în calendarul fiecărui an în data de 21 iunie. Diferența fusului orar, fiind de la an la an, de doar câteva minute, sau numai ceva secunde, întunericul izbutind cu greu să biruie lumina Soarelui. Și este firesc să fie așa de vreme ce amintita dată marchează sosirea Solstițiului Astronomic al Verii. Adică, a începutului celui mai călduros anotimp din an, în acest 2018 „debutul" petrecându-se, după ora Bucureștiului, în dimineața zilei de joi, 21 iunie, ora 7 și 24 de secunde, atunci când Soarele se afla în culminația lui.

Căutând și găsind răspunsuri cât mai exacte la întrebarea: care să fie principalele „cauze" naturale ale producerii Solstițiului de Vară, oamenii de știință au demonstrat că axa polilor păstrează o poziție aparent fixă în spațiu, ea fiind înclinată pe planul orbitei Pământului (numit planul ecliptic). Datorită acestui fenomen astro-fizic, cele două emisfere terestre sunt iluminate de Soare inegal în decurs de un întreg an, generând, la latitudinile medii, acea vizibilă și tulburătoare inegalitate a duratei zilelor și nopților, precum și repetata succesiune a anotimpurilor.

După momentul Solstițiului de Vară, durata iluminației zilei începe să scadă până la Echinocțiul de toamnă, adică sâmbătă, 22 septembrie, ora 23:02, atunci când ziua devine egală cu noaptea.

Aceiași oameni de știință (astronomi, fizicieni, matematicieni, meteorologi) vin și ne spun, argumentându-ne, că în emisfera sudică a Pământului, fenomenul se derulează în sens invers. Ca urmare, când la noi durata zilei-lumină scade, iar nopțile devin tot mai lungi, în emisfera sudică a Pământului ziua crește, iar noaptea scade.

Notă: Așadar, retrospectiv vorbind, putem spune că, după ce trec zilele legendare ale „Mărțișorului", „Babelor", „Moșilor" și „Zăpada mieilor", la noi, în România, sosește Echinocțiul de Primăvară (20 martie), urmat de Solstițiul de Vară (21 iunie), cel care are durata zilei la cota ei maximă, iar cea a nopții la minim. Însă numai pentru latitudinea nordică a Terrei, în cealaltă emisferă a Pământului acest fenomen astronomic inversându-se. Astfel: când la noi vine vara, acolo începe iarna astronomică.

Lasă un comentariu