Cu răcnete, îmbrânceli, huiduieli și vorbe de ocară, Camera Deputaților, în calitate de for decizional, a adoptat, în această săptămână, proiectul de modificare a Codului de procedură penală, punându-l în acord cu deciziile Curții Constituționale și ale legislației europene privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale, precum și cu Deciziile Curții Europene a Drepturilor Omului. Anterior, modificările au fost adoptate de Senat, fiind avizate favorabil de comisia specială pentru legile Justiției și asta, după ce textul a „lâncezit" mai bine de un an „în dezbatere publică", încât numai vrăbiile de pe bariera CFR din halta Periș nu apucaseră să-și dea cu părerea asupra lui.
Pe fondul tensiunilor ce stau să dea în clocot - desecretizarea unor protocoale între „servicii" și instanțe (purtând și acelea, semnături dubioase), „șuvoiul" de achitări în dosarele „elitelor anticorupție", nesocotirea, de la cel mai înalt nivel, a deciziilor Curții Constituționale și, prin ricoșeu, a Constituției însăși - s-a produs o inflamare fără precedent în zona #gureșă a politichiei române: ca și cum n-ar fi fost de ajuns sudalmele (cu care, de bine, de rău, ne-am mai obișnuit), un ales (purtător al unui tricou viu inscripționat, că așa te îmbraci când te sui la tribuna Parlamentului să reprezinți interesele poporului, adică, lejer, ca și cum ai veni direct de la pescuit) a ținut să le arate colegilor și nației degetul mijlociu din dotare, gest cu puternică încărcătură simbolică, foarte apreciat în zona manelist-preorășenească.
Numaidecât - ca să-l cităm pe nenea Iancu - „lăutarii cu țambalul, și flașnete, și claranete cu toba mare, și trâmbicioare, și hârâitori" au pornit colinda: modificările sunt favorabile infractorilor și inculpaților („penalilor", cum ar veni); acestea vor îngreuna activitatea procurorilor și polițiștilor, deoarece înregistrările camerelor de supraveghere nu vor mai constitui probe decât dacă sunt amplasate în locuri publice (știut fiind că, în ultimii ani, ele puteau fi amplasate în baie, în dormitor, în cușca lui Grivei și chiar în chiloții împricinaților); cetățenilor, vezi bine, li se pune „pumnul în gură", ei nemaiputând fi informați despre dosarele și anchetele penale (ca să aibă ce dezbate la crâșma din colț) decât „dacă datele furnizate justifică un interes public prevăzut de lege", ba, mai mult, în cursul urmăririi penale și al judecății este interzisă prezentarea persoanelor suspectate de săvârșirea unei infracțiuni purtând cătușe sau alte mijloace de imobilizare sau afectate de alte modalități de natură a indica percepția că ar fi vinovate de săvârșirea unor infracțiuni…
Cum, adică? Poporul va fi privat de parada cătușelor, de „paradeala" lui alde Portoclă et comp. de la „unitatea de elită" cu sediul în Ploiești? Tii, și ce bine ne-am distratără când îi umflau mascații pe X și pe Y și-i înghesuiau în dubă, ușurel și cu finețe, să nu se lovească la cap?! Ce dacă ulterior X și Y și alte câteva zeci de „penali", au fost declarați nevinovați, dar cu viețile, carierele și familiile distruse pe termen lung sau nelimitat? Să nu mai poți tu aresta un „penal" decât pe baza unor probe sau indicii temeinice, și nu pe suspiciuni rezonabile?! Să umbli, să te zbați, să cercetezi, să-ți folosești știința de carte ca să cauți probe, acuma, mai ales, când (cică) nu ți le mai servesc „serviciile" pe tavă?! Că doar ce simplu era cu „suspiciunile rezonabile": îți sorbeai cafeluța, la fereastra parchetului și te întrebai alene: Ce suspiciuni rezonabile avem noi, pe ziua de azi? Noi, pe ziua de azi, avem suspiciunea că Toni Greblă are un cârd de struți. Nu e chiar rezonabilă suspiciunea asta, dar o facem să fie: cârdul de struți e de fapt o turmă de capre, cu care acest Greblă intenționează să încalce embargoul impus de Rusia asupra rumegătoarei române. Beeee, să-l „decapăm", să-l „înhățăm", să-l încătușăm și să-l băgăm la bulău, să nu se zică cum că dormim „cu curu pe dosare". Dă-le dracului de probe, că nu suntem la croitorie.
….Dar, să nu lungim vorba, mai bine să prezentăm câteva din „odioasele" prevederi, care, nu-i așa, „favorizează infractorii", dau un cap în gura Justiției și, mai ales, a luptei anticorupție:
- în cursul urmăririi penale și al judecării cauzei sunt interzise comunicările publice, declarațiile publice precum și furnizarea de alte informații direct sau indirect, provenind de la autorități publice referitoare la faptele și persoanele ce fac obiectul acestor proceduri și nu se pot referi la persoanele suspectate sau acuzate ca și cum acestea ar fi condamnate;
- pentru arestarea preventivă vor fi necesare probe sau indicii temeinice (ex: dacă suspectul a săvârșit o infracțiune, a influențat martorii sau a încercat să distrugă probe);
- instanța de apel nu mai poate să dea o pedeapsă cu condamnare unei persoane care a fost achitată în primă instanță decât dacă apar probe noi;
- dacă se constată că actele sau probele efectuate sau administrate în cursul cercetării penale sunt lovite de nulitate, acestea sunt eliminate din cauză, indiferent de soluția pronunțată în cursul verificării prealabile;
- convorbirile, comunicările sau conversațiile interceptate și înregistrate, care nu privesc fapta ce formează obiectul cercetării, nu pot fi atașate la dosarul de urmărire penală;
- durata urmăririi penale este redusă la un an, în caz contrar dosarul se clasează automat (prin unele sertare mucegăiesc dosare „bătrâne ca vremea", în așteptarea prescripției - n.n.)
- denunțurile vor aduce reduceri de pedeapsă doar dacă sunt făcute în maximum 6 luni de la presupusa faptă (ceea ce ni se pare normal, fiindcă mai aveam puțin și se găsea careva să-l denunțe pe ciobanul din „Miorița" că n-a plătit taxa de pășunat n.n.);
- audierea unei persoane nu poate dura mai mult de 6 ore din 24, iar perioadele de 6 ore nu pot fi consecutive, intervenind la un interval de 12 ore;
- declarațiile suspectului sau inculpatului vor fi obligatoriu înregistrate audio și puse la dispoziția apărării, sub sancțiunea excluderii acestei probe, iar probele obținute ilegal pot fi distruse;
- privind dreptul la apărare, organele de urmărire penală și instanțele de judecată sunt obligate să asigure, subiecților procesuali principali și avocatului, timpul necesar pregătirii apărării, care nu poate fi mai mic de 3 zile, cu excepția luării sau judecării măsurilor preventive, când termenul nu poate fi mai mic de 6 ore, și înlesnirile necesare pregătirii apărării prin punerea la dispoziție și comunicarea întregului material de urmărire penală în formă electronică. Încălcarea drepturilor prevăzute (…) se sancționează cu nulitatea absolută a actelor efectuate cu nesocotirea acestora.
…În ce ne privește, după ce am citit, nu vedem niciun „cap în gura justiției", ci, eventual, niște capete chitite pe răfuieli și reglări de conturi…
Dar, poate că n-am citit bine. Poate că mai trăbă să citim. O să citim până înțelegem. Așa că, și săptămâna asta, o dedicăm cititului…
