Dacă vede că omul, cuprins în vâltoarea deșertăciunilor vieții, este luat de valul grijilor lumești și ajunge să nu mai cugete la cele înalte, Diavolul se apropie de el când într-un fel, când în altul.
Următoarea istorisire, care provine din Pateric, ne povestește că un frate creștin s-a dus la un părinte bătrân și plin de mâhnire sufletească, pentru că nu putea scăpa de niște păcate vechi și gânduri urâte, a întrebat cum se poate izbăvi de ele. Pustnicul i-a spus creștinului o pildă minunată, plină de adevăr, ca să-l facă să înțeleagă că el este pricina acestor gânduri rele, pentru că s-a răcit în credință și s-a dat lenevirii nemaiarzând de dragoste pentru Dumnezeu. Astfel, îi zise părintele: „Ai văzut, frate, când oala cu mâncare fierbe pe foc, nu se apropie de ea muștele și nicio gânganie. Dar, de îndată ce nu mai arde focul și se răcește mâncarea, atunci toate muștele și gângăniile se apropie de vas, intră în mâncare și murdăresc vasul".
„Să vă duceți să vedeți cum e un baraj, spunea Părintele Arsenie Boca. Dacă barajul e tare, rezistă la presiunea apei, dacă e slab se rupe și nu mai produce lumină și strică pe unde se duce apa, iar dacă nu se rupe barajul, apa se urcă până la turbine și pe urmă produce curent; dacă nu, nu produce. Așa e și cu omul. Adică omul să aibă un baraj, care, când vin ispitele, să reziste la presiunea ispitelor, să nu cedeze. Că dacă cedează la ispite, atunci nu mai produce lumină. Dacă nu cedează, atunci dă și Dumnezeu ajutor și începe să producă omul lumină".
Spun Sfinții Părinți că cea mai mare boală și ispită este imaginația minții. Omul nu se poate elibera de gândurile demonice prin propriile sale puteri, de aceea, atunci când ispita ne bântuie, să ne rugăm lui Dumnezeu, ca să ne izbăvească cu harul Său de tot răul. „Privegheați și vă rugați, ca să nu intrați în ispită" (Mt. 26, 41), zice Domnul. „Fiți treji, privegheați, potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită" (I Petru 5, 8) ne îndeamnă Sfântul Apostol Petru. Așa că, să luăm seama la ce gândim și, mai ales, la ceea ce înfăptuim, dacă dorim să ne mântuim sufletul.
