…că încă mai avem Școală Românească, copii frumoși și dascăli inimoși, părinți grijulii și drăgăstoși. Ascultați gândurile scrise ale părintelui-profesor CONSTANTIN NECULA, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sf. Andrei Șaguna", din cadrul Universității „Lucian Blaga" din Sibiu:
„Am străbătut țara, dinspre Sibiu spre Putna, bucurându-mă să văd copiii cum încheie un an școlar. La Centenar de România, pruncii noștri zâmbeau a Vară. Pe marginea drumului, prin sate, purtând buchete de flori, unele culese din grădinile lor, mergeau să-și bucure dascălii. Avem o școală bogată. Dimineața, devreme, înainte de a se trezi copiii, o mamă împletea într-o grădină o cununiță. Sau poate că era o bunică, ori poate o învățătoare, bucuroasă că munca ei nu a rămas rușinată. Sau poate că era un Înger Păzitor… Spre munți, prin trecători, unde șoseaua trece aproape de curțile școlilor, aproape că ghiceai zâmbetul lor. Ochii luminoși cântau.. Profilul profesorilor, parcă mai îndreptați de spate în astfel de zile, domina careul. Mi-era dor de curtea școlii. Mi-e dor mereu, ca și cum din pieptul meu inima mea regretă copilăria. O copilărie regăsită în miile de copilării pe lângă care am trecut… Și România pare mult, mult mai frumoasă… Poate în astfel de locuri ni se va naște viitorul curat, fără obstinații și încrâncenări. Ploaia, cu gust de pepene copt, pune la somn școala. În toamnă, de la capăt. Dar de-acum, o vreme, zâmbiți curajos. Liber la copilărie. Premiile, pentru cei care le iau pe merit, contează".
