II. Profitând de abilitatea oratorică și înfățișarea impozantă a contelui Apponyi Albert, guvernul maghiar Khuen-Héderváry, considera că acesta ar fi cea mai potrivită persoană să propovăduiască pacea între popoare, mai ales că în 1907 mai fusese delegat la congresul păcii de la München. E adevărat că atunci a avut loc incidentul cu marele scriitor norvegian Björnstjerne Bjornson, dar acum se bănuia a fi fost uitat.
Turneul de conferințe al lui Apponyi, în favoarea păcii, venea exact în momentul când guvernul cerea votarea în parlament a unor sume exorbitante, pe acea vreme, pentru înarmare (se propunea creșterea cheltuielilor militare cu 42 milioane coroane pentru forțele de uscat și 55 milioane de coroane pentru marina militară), ceea ce împovăra bugetul popoarelor din monarhie și sporea pericolul de război. Astfel, conferințele lui Apponyi despre pace aveau misiunea de a împrăștia o perdea de fum în ochii opiniei publice americane pentru a masca pregătirile de război ale monarhiei Austro-Ungare, urmărind, totodată, să convingă oficialitățile despre armonia și mulțumirea ce domnește între „naționalitățile" de sub coroana Sfântului Ștefan. Apponyi și guvernul său sperau, deci, să reverse asupra Ungariei aura unei țări civilizate, în plin progres, preocupată sincer de necesitatea menținerii păcii între popoare.
După cum vom vedea, Apponyi nu a reușit să înșele mulțimile de imigranți proveniți din monarhia austro-ungară, ele știind prea bine cine este acest politician rafinat încă din 1907 și erau hotărâte să o spună fără teamă de represaliile ce i-ar fi așteptat la întoarcerea acasă, în țara de origine. Nici opinia publică americană n-a putut fi înșelată în întregime, deoarece ziarele americane remarcau faptul că în timp ce contele vorbea despre pace în America, Austro-Ungaria aloca milioane de coroane pentru construirea a 4 puternice bastimente de război.
Un corespondent din America, îmbogățea interpretarea vizitei lui Apponyi, subliniind că ea avea loc tocmai în momentul când în Mexicul învecinat se desfășura o revoluție, iar contele ridicându-și glasul în favoarea păcii universale, ar fi putut influența amuțirea ei, ca urmare a unui efect psihologic. Apponyi venea, astfel, să slujească interesele câtorva capitaliști ca W. Taft, Carnegie și Morgan care aveau 1 miliard și 400 milioane de dolari investiți în Mexic, putând fi, deci, și un „bussines" pus la cale de respectivii potențați ai capitalului sau pur și simplu o situație de care aceștia profitau. Cu atât mai mult pare să fi fost astfel, cu cât cei ce l-au lăudat și i-au făcut publicitate a fost tocmai acea oligarhie, pe care corespondentul din America o califica ipocrită, asemenea lui Apponyi și fără dreptul de a se numi apărătoare a păcii.
Ziarul America sintetiza semnificativ situația creată pentru naționalități în urma acestei vizite: „Minciuna diplomatică și adevărul național, vor sta față în față și adevărul fiind pe partea noastră străinii ne vor judeca după dreptate…".
Și într-adevăr, călătoria lui Apponyi în Statele Unite a demonstrat, pas cu pas, că „misiunea" sa a fost un eșec, deoarece practicarea unei politici oricât de abile, lipsită de o etică corespunzătoare, nu este și nu poate deveni credibilă.
(Va urma)
