Există mămici și tătici extraordinari, dar viața lor este dictată în permanență de capriciile și toanele odraslelor lor, deoarece ei confundă dragostea cu slăbiciunea.
Psihologul Claudia Mihalache, citat de descopera.ro, susține că în relația părinte - copil trebuie să fie clar că dragostea pentru copilul tău nu înseamnă să îi faci absolut toate mofturile. Dragostea pentru copil și capriciile lui trebuie să rămână două lucruri separate.
De ce ești sclavul copilului tău - Inconștient, părinții aleg calea cea mai ușoară pentru a restabili pacea pe moment. Dar mituirea copilului nu funcționează pe termen lung, iar pretențiile lui vor fi din ce în ce mai mari. Copiii au o abilitate extraordinară de a negocia, lucru de care s-au convins absolut toți părinții. Intuiția lor nu dă greș, iar pentru că sunt capabili să îți simtă toate slăbiciunile pot fi adevărați profesioniști la capitolul negociere. Știu exact pe ce butoane trebuie să apese și părinții le cad de cele mai multe ori în capcană. Odată ce un ciclu de acest gen începe, părinții își petrec viața încercând să le facă micuților toate mofturile, la nesfârșit.
Ce fel de dorințe au copiii - Ei își doresc să mănânce doar lucruri nesănătoase, eventual numai dulciuri, să aibă ultimul model de jocuri pe calculator, să stea zi și noapte pe internet, iar lista poate continua la nesfârșit. Majoritatea părinților nu realizează că limitările sunt făcute pentru a fi respectate.
Impunerea unor limite le dă copiilor un imens sentiment de siguranță și confort. Când aud un „nu" de la părinți, ei se simt, de fapt, protejați, pentru că, inconștient, simt că ești suficient de puternic și sigur pe tine pentru a-l proteja și nu vei ceda presiunilor atunci când te vei afla în dificultate. Trăim în vremuri în care copiii sunt motivați prin răsplătirea imediată a lucrurilor bune pe care le fac. Un copil care își cunoaște limitele și care nu așteaptă o prăjitură pentru fiecare problemă de matematică rezolvată este din start avantajat în fața celorlalți. Pe acest fond, poate face alegeri înțelepte mai târziu în viață, atunci când va fi nevoit, iar asta ar trebui să își dorească toți părinții.
Cum să spui „nu" - Explică-i motivele pentru care nu faci ceea ce vrea el. Ai grijă să fii foarte convingător! Copiii pot detecta orice inflexiune din vocea ta care trădează un eventual sentiment de vinovăție și vor exploata la maxim această situație. Ai grijă să îți petreci suficient timp cu copilul tău, pentru a stabili o relație afectivă puternică. Jucați-vă împreună, citește-i povești, mergeți în parc. Dacă micuțul tău vede că ești disciplinat și consecvent cu propria ta viață, nu va avea probleme să accepte un „nu" venind de la tine. Lasă-ți, totuși, niște limite de negociere pentru a-l face să înțeleagă că nu ești absurd și că ai motive serioase atunci când îl refuzi. Nu fii rigid!
Evită situațiile tensionate - Copilul tău va încerca să vadă care sunt limitele tale de toleranță peste care va încerca, cu siguranță, să treacă. Obișnuiește-te să-i spui „nu", pentru a nu transforma situația într-o confruntare permanentă pentru putere. Totuși, nu îi refuza absolut orice cerere. Cel mai bine este să ai o atitudine tolerantă, dar copilul tău să fie permanent conștient de limitele pe care le are. Fă în așa fel încât el să înțeleagă ce are voie să ceară și ce nu. O stare de confuzie vă va îngreuna comunicarea și va crea tensiuni inutile.
Nu folosi refuzul pe post de pedeapsă sau ca să îl sperii - Amintește-ți că e treaba copilului tău să verifice care sunt limitele peste care nu poate trece și datoria ta să spui un „nu" clar și hotărât atunci când încearcă să le depășească. Și asta nu pentru că nu ți-ar păsa de dorințele lui, ci pentru că tu ești adultul responsabil în relația voastră și, cel puțin până când va deveni adolescent, tu știi ce este mai bine pentru el. Chiar dacă acum pare imposibil, cândva o să îți mulțumească pentru acest „nu" hotărât.
