În cotidianul „Cuvântul liber" nr. 113 (7.327), din 19 iunie 2018, a apărut articolul „Eminescu, la 129 de ani de nemurire", în care domnul Mircea Dorin Istrate, poet pe care îl stimez, relatează manifestarea care a avut loc la Biblioteca municipală „Petru Maior" din Reghin, în ziua de 15 iunie 2018.
Din păcate, în partea în care este prezentată contribuția mea la această manifestare, sub titlul „Eminescu - critic teatral", s-au strecurat câteva greșeli. Astfel, Teodor Stefanelli nu a fost un conducător de trupă teatrală (cum reiese din articol), ci prietenul și colegul de școală al lui Eminescu la liceul din Cernăuți, care ne-a lăsat o carte de amintiri despre Eminescu în care pomenește, printre altele, de entuziasmul cu care Eminescu și colegii săi au urmărit spectacolele prezentate în 1864, la Cernăuți, de trupa celebrei actrițe Fani Tardini, trupă pe care, elevul Eminescu, îndrăgostit de teatru, a însoțit-o până la Brașov.
În trupa lui Mihail Pascaly, de care se amintește în articol, Eminescu a fost sufleor, copist de roluri și, ocazional, actor și traducător, în perioada 1867-1869.
„Repertoriul nostru teatral" nu este o carte (cum se menționează în articol), ci un studiu - într-adevăr de excepție prin luciditatea, sinceritatea și pragmatismul cu care analizează starea teatrului românesc al epocii și indică căile posibile de îmbunătățire a situației lui - scris de Eminescu în 1870 (la numai 20 de ani), în cadrul unei anchete a revistei „Familia". În acest articol el recomandă teatrelor și eventualilor traducători piesele lui Shakespeare și Hugo, pe care le consideră cele mai bune, dar el, personal, nu a tradus din acești autori, cum se afirmă în articolul din „Cuvântul liber".
Am considerat necesar să fac aceste precizări pentru ca cititorii ziarului să nu aibă impresia că, teatrolog fiind, am spus despre Eminescu, criticul de teatru, lucruri neadevărate sau imprecise.
