Interviu cu dl. EUGENIU NISTOR, scriitor, lector universitar, cercetător științific
C.V. prescurtat
• Eugeniu Nistor este profesor, cercetător științific, scriitor, publicist, editor, (n. 13. V. 1957, satul Giuluș, jud. Mureș). Licențiat în filosofie, studii postuniversitare de comunicare și relații publice, doctorat în filosofie la Universitatea din București (în 2006). • Este lector univ. dr. la Facultatea de Științe și Litere a Universității „Petru Maior" din Târgu Mureș; cercetător științific la Institutul de Cercetări Socio-Umane „Gh. Șincai" al Academiei Române; conduce de mulți ani Editura Ardealul (întemeiată la Târgu Mureș de Uniunea Scriitorilor din România, în 1995); director-fondator al revistele Târnava (1991) și Izvoare filosofice (2009) • Este membru titular al Uniunii Scriitorilor (din 1994, din 2000 cooptat în Comitetul de Conducere al Filialei Târgu Mureș) și membru al Societății Române de Filosofie (din 2009). • Autor a numeroase cărți de poezie, publicistică, eseu și exegeză filosofică, dintre care menționăm: Primăvara pe o bicicletă albastră (1980), Elegii transilvane (1991), Glosele râului, Lacrimi și flori (ambele în 1992), Îndepărtatele coline (2000), Golfuri și melancolii (2011), Prolegomenele inimii (2012), Glose din râul fără sfârșit (2014) - poezii; Scrisori din Transilvania (1991), Nostalgia golfului (1992), Dialoguri în Agora (2006), Giuluș - file de monografie (ediții în 2008 și 2013) - publicistică; Teoria blagiană despre matricea stilistică (1999), Conceptul de spațiu mioritic în filosofia lui Lucian Blaga (2007), Elemente de retorică și argumentare (2011), Introducere în filosofia comunicării și a relațiilor publice, cu focalizare pe aspectele de criză (2011), Filosofie și comunicare (2012), Studii și eseuri de filosofia culturii (2013, 2017); Lucian Blaga - filosof al culturii (2014), Etică și deontologie profesională (2016), Lucian Blaga - philosophe de la culture (Editura Asymetria, Paris) - eseu și exegeză filosofică; Cântă vara la fereastră (1989), Luneta de rouă (1990), Bătălia cu gâscanii (1991), Insula lui Robinson (1993) - literatură pentru copii • A alcătuit trei antologii reprezentative de exegeză a operei lui Lucian Blaga: Opera blagiană - filosofie și destin (coordonată împreună cu Iulian Boldea, 2009), Opera filosofică blagiană. Culegere de studii (2015) și Lucian Blaga - Opera filosofică. Studii și cercetări (2017), precum și antologia de texte Opera filosofică blagiană (2017). A îngrijit ediții din operele unor clasici ai literaturii și filosofiei, precum: Daniel Defoe, Jack London, Benedetto Croce, Immanuel Kant, Vasile Conta, Lucian Blaga, C. Rădulescu-Motru. • Este prezent cu studii și cercetări în mai multe lucrări colective publicate în țară și în străinătate. A participat cu comunicări la numeroase manifestări științifice, naționale și internaționale, dintre care amintim: Festivalul Internațional „Zile și nopți de literatură" (Neptun, 2004), Simpozionul Național „Lucian Blaga", organizat de Academia Română (București, 2005), Congresul Internațional de Filosofie de la Veneția (2010), Conferința Internațională „Statele Unite ale Europei" (Italia, Lecce, 2014), Festivalul Internațional de Literatură de la Chișinău (2014) ș.a. • Pentru meritele sale cultural-științifice a fost premiat în mai multe rânduri de Uniunea Scriitorilor din România - Filiala Târgu-Mureș și de alte instituții; a fost decorat de Instituția Prefectului Județului Mureș cu înalta distincție Fibula de la Suseni (2009), iar Academia Română i-a acordat, în două rânduri, premiul „Vasile Conta" pentru filosofie (2009 și 2011), precum și premiul special de filosofie „Lucian Blaga" (în cadrul celei de-a XXXII-a ediții a Festivalului Internațional „Lucian Blaga", Sebeș-Alba, 2012) • Din toamna lui 2016 este cooptat în colectivul de cercetare al Institutului de Filosofie și Psihologie „C. Rădulescu-Motru" al Academiei Române, în cadrul proiectului național de realizare a Compendiului de istoria filosofiei românești, unde se ocupă de curentul iluminist din Transilvania și de filosofia lui Lucian Blaga.
- Domnule Eugeniu Nistor, de curând v-ați întors de la Festivalul „Lucian Blaga" încununat cu titlul de cetățean de onoare al Sebeșului - poate dovada cea mai clară a pasiunii ce o aveți pentru opera poetului și gânditorului din Lancrăm. De unde vine această patimă mistuitoare pentru opera lui Lucian Blaga?
- De peste 30 de ani, Lucian Blaga este steaua mea norocoasă și m-am apropiat de opera lui filosofică grație lui Constantin Noica, care a ținut un discurs memorabil la Sebeș... Atunci m-am decis să urmez studii universitare de filosofie și să studiez gândirea blagiană, ceea ce s-a și întâmplat ulterior... Dar e o poveste mai lungă și nu știu dacă aici ar fi loc pentru o astfel de rememorare...
- Ar fi, și sunt convins că nu poate fi decât foarte interesantă...
- Dacă mă uit peste vechile mele însemnări, confesiunea ar trebui să înceapă într-o zi de vineri, pe 11 mai 1984, când la Sebeș, se desfășura ediția a IV-a a Festivalului Național de poezie „Lucian Blaga". În fond, manifestarea pornise de la un modest concurs de poezie, aprobat (cu greu) de autorități, care se desfășura chiar acolo, sub arcada de lumină a magului din Lancrăm, începând din mai 1981, pentru ca, treptat, cu fiecare nouă ediție, acesta să crescă atât în valoare, cât și ca număr de participanți. Lume multă, mulți intelectuali, în special scriitori (poeți, critici și istorici literari, publiciști etc.), între care i-am recunoscut pe poeții Aurel Rău, Ion Horea, Ion Mircea, Nicolae Prelipceanu ș.a., dar și specialiști în filosofie, provenind din mediul universitar. Se pare că și antrenarea unor instituții de educație, știință și cultură din țară (precum: Facultățile de Filosofie și cele de Filologie din București și Cluj Napoca, revistele România Literară și Luceafărul, din București, Transilvania, din Sibiu, și Steaua și Tribuna, din municipiul de pe Someș ș.a.), au contribuit la reușita manifestărilor din cadrul festivalului. Eu eram prezent acolo în calitate de tânăr poet laureat (obținusem un onorant premiu II la concursul de poezie) și m-am strecurat cu greu în sala de spectacole a Casei de Cultură din Sebeș, în dimineața acelei zile, în jurul orei 9.00, unde urma să se desfășoare sesiunea de comunicări științifice cu genericul „Lucian Blaga - filosof al culturii." Habar nu aveam de programul festivalului, tot ce știam de la organizatori - care m-au căutat la telefon, invitându-mă să merg să-mi ridic premiul - era desfășurarea, în aceeași zi și în aceeași locație, dar la ora... 18.00, a Galei laureaților. Marea mea surpriză a fost să ajung în sală, și, după obișnuita foială de început, să-l văd la prezidiu, printre invitații care urmau să țină comunicări, pe filosoful Constantin Noica. L-am recunoscut imediat după fotografiile apărute prin câteva reviste literare din anii '80. El era deja o legendă vie, atât prin cărțile de filosofie publicate până atunci, în special pentru cele consacrate rostirii filosofice românești, cât și pentru atitudinea de frondă pe care o avea față de regimul politic din țară, fiind recunoscut ca fost deținut politic, ca scriitor și filosof dizident, aflat atunci într-un refugiu autoimpus la Păltiniș. Apoi au început discursurile. După cuvântarea unui reprezentant al conducerii județene a partidului, cel de-al doilea vorbitor anunțat de către prof. Achim Mihu, care avea rolul de moderator, a fost „prof. dr. Constantin Noica - filosof, scriitor și publicist", care urma să prezinte Sistemul filosofic al lui Lucian Blaga. Se făcuse o liniște mormântală în sală când i s-a dat cuvântul filosofului. Publicul aștepta cu emoție să-l audă vorbind pe Noica. Acesta nu a dezamăgit: și-a început discursul pe un ton domol, dar cu un timbru plăcut în glas, exprimându-se într-un limbaj simplu și clar, astfel încât expresiile și sintagmele folosite nu ridicau probleme de înțelegere din partea publicului, alcătuit dintr-o masă destul de eterogenă. Noica vorbea așa cum nu mai auzisem pe nimeni vorbind până atunci. Vorbea despre filosofia lui Blaga, accentuând aspectele creatoare ale sistemului său de gândire, și eu (ca și alți ascultători, probabil) eram uluit să constat că înțeleg absolut totul. A fost resortul care m-a împins (mai târziu) spre studiul filosofiei (și nu doar al lui Lucian Blaga) și care mi-a dat speranțe într-o carieră în acest domeniu. Acum, după 34 de ani, aș putea spune, fără nicio reținere, că acela a fost momentul magic care mi-a schimbat viața.
- Dar, concret, ce probleme ale gândirii blagiene a abordat Constantin Noica?
- Parcă îl aud și acum pe filosof: a început rostind o propoziție memorabilă: „Secolul al XIX-lea românesc este al lui Eminescu. Ni se pare potrivit să spunem că secolul XX va fi socotit al lui Blaga." Apoi s-a referit la performanțele reale la care a ajuns Lucian Blaga în cele trei mari domenii de creație, criticând însă, fără reținere, încrâncenările și negativismul unor critici interbelici (amintindu-l pe G. Călinescu) și contemporani (fără nominalizări), cărora le-a plăcut să vadă „impietări" ale unor creații asupra altora, depistând, peste tot, doar o „întrepătrundere de planuri", când, de fapt, la rigoare, poezia, drama și filosofia au fiecare autonomie în vastul orizont al operei blagiene. Atunci și acolo, Constantin Noica a tranșat fără rețineri, stabilind cu precizie că filosofia lui Blaga este o filosofie de tip kantian, cu religia, știința și arta autonome, reluând, într-o versiune modernă, sistemul de gândire al lui Immanuel Kant, și îmbinând cu măiestrie categoriile conștientului cu cele ale inconștientului. Punând un accent hotărât pe autenticitatea construcției sistemului blagian de gândire - bazat pe cinci mari orientări: cunoaștere, cultură, valori, cosmologie și antropologie -, în care măsura și forța tuturor conceptelor sale o dă abia metafizica, Noica a explicat că acesta desfășoară una din cele mai împlinite viziuni ale omului ca ființă nu numai căzută, dar și ca ființă repudiată de Fondul Anonim, făcând din cunoaștere, știință, creație de artă, metafizică, magie, religie și istorie o tentativă de străpungere a interdicțiilor, neștiute dar resimțite, ce despart omul și gândirea de ordinea statornicită în univers. Și chiar dacă sistemul lui Lucian Blaga nu se întemeiază pe logică, ca alte sisteme filosofice de anvergură europeană, însă acesta nu poate fi redus nici la simple glosări pe teme periferice, ca în faza decadentă a gândirii postmoderne contemporane, deoarece el dă răspunsuri pe măsura veacului XX, atât de frământat și de absurd (prin cele două mari și sângeroase războaie mondiale, plus unul „rece", care le-a urmat). Filosoful a recurs și la o fină persiflare a postmodernismului, ca și curent filosofic contemporan, în cadrul căruia o operă juvenilă, ca Mitul lui Sisif, de Albert Camus, a fost încununată de glorie..., arătând că, astfel, demnitatea și chiar fericirea împăcată a omului a fost redusă la gestul ridicol de a ridica un bolovan spre culmi, de unde acesta se prăbușește neîncetat... Filosoful Constantin Noica și-a încheiat discursul cu o nuanță de făgăduială în fața acestei evidențe, nu tocmai favorabile lui Blaga, a cărui operă a rămas prea puțin cunoscută în Occident, datorită, mai ales, vitregiei vremurilor - aceea de tălmăcirea veacului, în limbile de fertilă circulație culturală, opera „gânditorului nostru." A urmat un ropot nestăvilit de aplauze...
- Nu a fost înregistrată conferința susținută de Constantin Noica, doar erau și atunci posturi de radio, de televiziune...?
- Ba da, a fost cu certitudine înregistrată. În sală era o echipă „de lucru" a Televiziunii Române, care a filmat non-stop evenimentul, sau cel puțin atât cât a durat discursul lui Noica (ceva mai mult de o oră), dar mare mi-a fost mirarea să constat, ulterior, că nu s-a transmis nimic, deși am urmărit săptămâni în șir programele și secvențele culturale ale posturilor 1 și 2 de televiziune, cu un scop foarte precis: voiam să-mi reîmprospătez în minte secvențele trăite ale magicului discurs. În schimb, peste vreun an aveam să citesc cu mare plăcere conferința lui Noica, ținută la Sebeș, în acea zi memorabilă, în paginile revistei sibiene Transilvania, având titlul ușor schimbat - Filosofia lui Blaga - și aveam să-mi întăresc, astfel, impresia aceea de limpezime și de simplitate de limbaj, întemeiată pe ideile auzite acolo, cu impresia, mai profundă, lăsată de lectura textului scris. Publicarea textului conferinței dovedește faptul că filosoful nu a recurs la o simplă improvizație de moment, că n-am asistat atunci la un discurs spontan, ci la o comunicare îndelung elaborată și minuțios pregătită - așa cum rezultă, de altfel, și din însemnările profesorului Achim Mihu, în baza vizitei făcute de acesta la Păltiniș, în martie 1984, cu vreo două luni anterior descinderii filosofului la Sebeș.
- Acum, după această rememorare, îmi dau seama că întâlnirea dumitale cu Noica a fost, într-adevăr, ceva magic, aproape divin...
- Nu știu dacă am reprodus întocmai culoarea momentului dar, la drept vorbind, după atâția ani, eliminând nuanța sentimentală (la care te îndeamnă mereu să recurgi propriile trăiri) și judecând obiectiv lucrurile, filosoful Constantin Noica s-a întâlnit atunci cu un numeros public, în fața căruia el s-a simțit bine, lejer și confortabil, tocmai pentru că publicul acela îl iubea. Să nu uităm și pe ce fundal cultural al epocii se întâmpla întâlnirea: cu un an înainte apăruse, și se epuizaze repede din librării, Jurnalul de la Păltiniș... Și doar cu totul întâmplător din masa acelui public făcea parte și cel care povestește acest fapt de înaltă spiritualitate! Generos din fire, Noica ne-a dăruit, atunci, tuturor celor aflați în sala de spectacole a Casei de Cultură din Sebeș, multă încredere și speranță în viitorul culturii românești, în marile spirite ale neamului, unele încă aflate sub obroc! Ne-a dăruit din gândurile și din înțelepciunea lui tuturor - și fiecare a luat din ele cât a vrut, cât a putut să ia! Iar faptul că ideile expuse atunci, acolo, ne-au pătruns, unora, în conștiință, stârnind nu doar ecouri peste ani, ci și credințe și pasiuni, poate fi socotit o dovadă limpede, de netăgăduit, a carismei filosofului, a inteligenței și puterii lui sfletești! Ceea ce pot să spun însă, cu certitudine, astăzi, este că „întâlnirea" cu Constantin Noica constituie una dintre cele mai fericite întâmplări ale vieții mele. Ea mi-a deschis căile spre magia textului filosofic blagian, care și-a pus apoi pecetea pe întregul spectru al activităților mele.
- Chiar și la Uniunea Scriitorilor din România - Filiala Târgu Mureș, la Universitatea „Petru Maior" și Institutul de Cercetări al Academiei Române sau la Editura „Ardealul"?...
- Peste tot! Mai ales că Universitatea „Petru Maior", Institutul de Cercetări Socio-Umane „Gh. Șincai" al Academiei Române și Editura „Ardealul" - sunt, cu sprijinul Primăriei Târgu Mureș, parteneri oficiali în organizarea Festivalului târgumureșean „Lucian Blaga", care, în acest an, va înregistra cea de-a XVIII-a ediție! Iar la Universitate am deschis o listă de înscriere, în această primăvară, pentru fondarea Cercului cultural-științific studențesc „Lucian Blaga", la Institut mă ocup de cercetarea filosofiei blagiene (în cadrul celei de-a doua teme, care este la alegere) și să nu mai vorbesc de Editura „Ardealul", unde editez, curent, exegeze despre opera blagiană sau cărți ale lui Lucian Blaga, așa cum au fost în această primăvară: La obârșie, la izvor - un florilegiu liric în selecția doamnei Dorli Blaga, volumul de aforisme Discobolul - în ediție trilingvă (română, engleză, italiană), superba Antologie de poezie populară - în ediție bilingvă (română-germană), Caietele Blaga și Pașii Profetului - publicații periodice ale organizatorilor simpozioanelor „Lucian Blaga" de la Lancrăm, Sebeș și Alba Iulia... Pe de altă parte, ca membru al Comitetului de Conducere al Filialei Târgu-Mureș a Uniunii Scriitorilor, sunt responsabil cu menținerea permanentă a legăturilor cu membrii breslei, între care se află și doamna Dorli Blaga, fiica lui Lucian Blaga, care, deși locuiește în București, a ales să facă parte din Filiala Târgu Mureș, opțiune exprimată în anul 2014, care ne onorează!
- Domnule profesor Eugeniu Nistor, vă mulțumesc pentru aceste confesiuni și pentru această frumoasă și argumentată pledoarie pentru opera și modelul cultural activ al uneia dintre cele mai importante personalități ale spiritualității româneșeti din toate timpurile - Lucian Blaga!
