III. Presa anunțase că în 7 februarie 1911 urma să sosească la New York, la bordul vasului „Kronprinz Wilhelm", Apponyi Albert, sau cum îl numeau naționalitățile „Contele Negru". O știre ajunsă la New York, prin telegraful de la bordul vasului, dădea de veste că acesta a fost prins de o furtună puternică, fiind pe punctul de a se scufunda. Apponyi însuși fusese în pericol, cabina fiindu-i inundată. Astfel, chiar împrejurările sosirii sale în America îi erau potrivnice, așa cum vor fi toate călătoriile sale pe sol american.
La New York a fost întâmpinat de Carnegie, iar la Washington de președintele W. Taft și de către câțiva reprezentanți ai capitalului american.
În ceea ce privește „naționalitățile" și o parte a maghiarilor, se pregăteau să-i facă o primire cât se poate de ostilă.
Unul din fruntașii mișcării naționale românești din America, P. Borzea, își exprima în mod ironic „regretul" că nu erau și în Statele Unite domni „solgăbirăi" care să dea ordine cum să fie primit „Întunecimea Sa".
Românii, slovacii, sârbii și rutenii au ținut consfătuiri unde au hotărât cum să-l întâmpine pe conte și cum, cu ocazia primirii, să arate lumii americane suferințele ce le-au îndurat ei în „fericita" Ungarie.
Sosirea în Cleveland era programată pe 18 februarie. Ziarul Cleveland Leader din 9 februarie 1911, arăta că deja naționalitățile erau pregătite să-l primească pe așa-zisul „apostol al păcii". Înțelegerea în acest sens s-a perfectat la consfătuirea din sala „Puhalla", Cleveland, hotărându-se ca la întrunirea ce va avea loc în 18 februarie în sala „Engeneering" și la care va lua parte Apponyi, să se împartă afișe care-l compromiteau (făcându-se referire la incidentul din 1907 cu Bjornstjerne Bjornson și la faptul că se opunea introducerii votului universal în Ungaria) precum și să i se strige în engleză „turn-coat" (trădător; aventurier politic).
Un convocator tipărit cu majuscule, semn al importanței pe care românii o acordau întrunirii lor, este publicat în America, data fixată pentru adunare fiind 16 februarie 1911, la ora 8 seara în „Acme Hall".
Întâi, românii se vor întâlni la „Casina" lor cu o oră înainte de a începe adunarea. De aici, cu muzică și cu drapelele societăților românești vor defila spre sala desemnată, unde se vor întâlni cu slovacii și cu alte naționalități, pentru a-și expune doleanțele în fața marelui public american, luând noi hotărâri cu privire la ținuta de urmat față de „asupritorul școalelor din Ungaria".
Erau invitați „toți frații români doritori de înaintarea neamului". La adunare, oratorii naționalităților și cei americani vor arăta adevărata față a contelui Apponyi pentru ca acesta să nu amăgească, la sosirea sa, pe străini: care-l crea „apostol al păcii".
Patetic, convocatorul își încheia textul lărgind aria invitaților:
„Veniți cu toții ca împreună cu alți frați de suferință, slovaci, bohemi, sârbi, croați și (de) alte neamuri, să arătăm lumii americane durerile noastre naționale și sociale ce le îndurăm (de) pe urma guvernului unguresc".
(va urma)
