România – 100 - În America pentru Unirea Transilvaniei cu România (VIII) PRIMA ACȚIUNE POLITICĂ ANTIDUALISTĂ DE AMPLOARE A ROMÂNILOR DIN STATELE UNITE (1911)

Într-un articol destinat străinilor și publicat odată cu Convocatorul, ziaristul N. C. Zamfirescu, referindu-se la misiunea lui Apponyi, făcea constatarea de ordin general că „Peste tot e vorba de pacea de dinafară fără să caute să potolească nemulțumirile de dinăuntru. Toți doresc o pace internațională fără să se gândească, sau fără să vrea să vindece ranele naționale ale atâtor neamuri subjugate de Rusia, Austro-Ungaria și alte state lacome după contropiri".

Ripostând tocmai la această politică a Austro-Ungariei, naționalitățile s-au unit atât de strâns și au acționat de comun acord, așa încât, obiectiv vorbind, călătoria lui Apponyi a fost mai mult în favoarea „naționalităților" decât a guvernului maghiar. Îndeosebi românii s-au bucurat de prilejul pe care l-au avut pentru a desfășura manifestații de amploare care i-au făcut și mai cunoscuți publicului american.

La Convocator răspund și societățile românești din apropierea Clevelandului, ca: Societatea Troian și Avram Iancu regele munților, Societatea U. R. Ardeleana și Transilvăneană din Alliance, O., Societatea Unirea română din Youngstown, O., și Societatea Frăția română din East Youngstown, O., societăți cu nume ce exprimau de fapt aspirațiile lor și care au trimis la adunare mai mulți reprezentanți cu drapele românești și americane. Bineînțeles că societățile din Cleveland au fost prezente „in corpore"; Societatea Carpatina, Carmen Silva, Luceafărul, parohia ortodoxă, parohia greco-catolică, (fără să țină seama de diferențe confesionale), precum și societatea religioasă Sf. Maria, toate cu steaguri și însemne naționale românești.

De remarcat că, deși slovacii, care erau mai numeroși, ca de altfel și cehii și sârbii, nu au apărut la adunare cu steaguri naționale sau insigne care să-i distingă, ci doar cu formațiile lor muzicale.

Manifestația s-a desfășurat exact așa cum s-a prevăzut. O coloană de circa 600 de oameni a părăsit „Casina română" pe la șapte seara, cu drapelele în frunte și muzica germană, la urmă, a parcurs străzile Detroit, Euclid și East 9, ajungând la „Acme Hall" la orele 8 și 15 minute. Când a pătruns în sală grupul de români cu cele 16 steaguri, 8 românești și 8 americane, împodobiți cu cocarde naționale, parte din ei cu eșarfe tricolor peste piepturi, întreg publicul a izbucnit în aplauze furtunoase. Apoi muzica a intonate „Deșteaptă-te române" (The Day of the Warning) ascultat de întreaga asistență în picioare, după care a izbucnit un ropot de aplauze și strigăte de bucurie din partea slovacilor.

Adunarea a fost prezidată de preotul catolic Ștefan Furdek de la biserica „St. Mary of Lourdes". Vorbește mai întâi preotul slovac Anton Filkern, apoi avocatul Vem Svarc și preotul croat N. Gragovici. Din partea românilor vorbește Vasile E. Moldovan, redactorul ziarului Românul despre persecuțiile pe care le-a îndurat în țara de origine, iar în numele Uniunii, ia cuvântul Ioan Aldea.

Pe lângă vorbitori slovaci, croați, români au fost și americani care au explicat situația „naționalităților", publicului de limbă engleză. Toți cei ce au luat cuvântul au avut drept temă principală caracterul legii școlare a lui Apponyi și nedreptățile săvârșite sub guvernul din care și el făcea pe atunci parte ca ministru al cultelor și instrucțiunii. Musafirul nedorit a fost zugrăvit ca „cel mai mare ipocrit care a urcat scările politicii ungurești", un „apostol de pace mincinos" care asuprește opt milioane de cetățeni de naționalitate nemaghiară și, în fine, cea mai grea acuzație (și nu neîndreptățită) în ochii opiniei publice americane, că Apponyi era împotriva introducerii votului universal în Ungaria.

A urmat alegerea unei comisii din delegația tuturor naționalităților din Ungaria, prezenți la adunare, care să adreseze o interpelare Austriei cu privire la împuternicirea lui Apponyi de a o reprezenta în fața americanilor.

În fine, președintele Uniunii slovace a anunțat apoi tipărirea a 20.000 de corespondențe cu fotografia și celebra scrisoare a lui Bjornstjerne Bjornson scrisă în 1907 prin care refuza să participe la congresul de pace de la München alături de Apponyi, care prin legea sa școlară oprima naționalitățile nemaghiare din Ungaria.

Au mai fost tipărite 20.000 de afișe cu statistica condamnaților politici din Ungaria și 10.000 de broșuri care dezvăluiau activitatea lui Apponyi îndreptată împotriva naționalităților nemaghiare.

(Va urma)

Lasă un comentariu