„Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți"

Una dintre cele mai mari provocări ale Bibliei este aceea că ni se poruncește să iubim. Iisus spunea că marea și întâia poruncă este: „să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău". Iar a doua, asemenea ei, „să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți" (Matei, capitolul 22, versetele 38 și 39). Deși avem aici o măiastră sinteză a Decalogului, ea vine cu marea provocare: Cum să mi se poruncească pe cine să iubesc? Răspunsul se găsește în faptul că ni se cere să iubim… cât am fost de iubiți de Dumnezeu. Iată măsura tuturor lucrurilor. Și cât de mult ne-a iubit El pe noi? Scriptura spune că El ne-a iubit până la moarte: „Căci Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică" (Ioan, capitolul 3, versetul 16).

Din momentul acesta, lucrurile capătă o altă greutate și înțelegem că păzirea Legii nu mai vine ca o impunere din exterior, ci ca o bogată revărsare din interior: „Acesta este testamentul pe care îl voi face…, zice Domnul: Pune-voi legile Mele în cugetul lor și în inima lor le voi scrie și voi fi lor Dumnezeu și ei vor fi poporul Meu" (Evrei, capitolul 8, versetul 10). Și ce dar mai frumos decât acesta s-ar potrivi cunoscutei zicale: „Dar din dar se face Rai"? Cel mai înțelept om al tuturor timpurilor, Solomon, a concluzionat limpede: „Iată pe scurt, tot ce ai auzit aceasta este: Teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui! Acesta este lucrul cuvenit fiecărui om. Căci Dumnezeu va judeca toate faptele ascunse, fie bune, fie rele" (Eclesiastul, capitolele 12, 13, 14). Ideea se regăsește și la Iisus Hristos, care declară: „Iată, vin curând și plata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după cum este fapta lui" (Apocalipsa, capitolul 22, versetul 12). Scriptura anunță o zi în care toți păcătoșii neiertați vor primi ceea ce merită. Agresorii, hoții, corupții vor fi pedepsiți, iar năpăstuiții vor cunoaște, în sfârșit, adevărata fericire. Va fi o zi a dreptății pentru cei ce au suferit când Dumnezeu „va șterge orice lacrimă din ochii lor" (Apocalipsa, capitolul 21, versetul 4). Apostolul Ioan a văzut cu claritate ziua aceasta și a descris-o astfel: „Neamurile s-au mâniat, dar a venit mânia Ta și vremea celor morți ca să fie judecați și să răsplătești pe robii Tăi" (Apocalipsa, capitolul 11, versetul 18), pe cei „care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Iisus" (Apocalipsa, capitolul 14, versetul 12). Cât suntem încă pe pământul acesta, Legea lui Dumnezeu ne rămâne ca o oglindă în care să ne vedem caracterul, ca un indicator spre Hristos, care i-a iubit pe oameni. Cuvintele sfântului apostol Pavel subliniază tocmai acest lucru, reamintindu-ne, că poruncile: să nu săvârșești adulter; să nu ucizi; să nu furi; să nu mărturisești strâmb; să nu poftești… și orice altă poruncă ar mai fi se cuprind în acest cuvânt: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. „Iubirea nu face rău aproapelui; iubirea este, deci, împlinirea Legii" (Romani, capitolul 13, versetele 9 și 10). Inegalabil ecou al cuvintelor Mântuitorului adresate fiecăruia dintre noi: „De Mă iubiți, păziți poruncile Mele" (Ioan, capitolul 14, versetul 15).

Lasă un comentariu