Crimele nu se prescriu! TRATAMENTE „NEOMENOASE" ASUPRA COPIILOR, DENUNȚATE DUPĂ APROAPE 30 DE ANI...

Luni, 25 iunie 2018, la Parchetul General a fost depus un denunț din partea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) pentru anchetarea cazurilor de tratamente „neomenoase" aplicate în timpul regimului comunist în Spitalul pentru copii neuropsihici cronici Siret.

Acțiunea face referire doar la perioada 1 ianuarie 1980 - 22 decembrie 1989, în care au murit 340 de copii.

Spitalul de copii neuropsihici din Siret era numit sugestiv, în limbajul localnicilor, „Orfelinatul Groazei", acesta fiind înființat în 1956, printre primele unități medicale din România comunistă dedicată afecțiunilor neurologice infantile.

„În perioada 1956 - 2001, au fost internați la Siret 8.586 copii, dintre aceștia pierzându-și viața nu mai puțin de 1.500. Din rațiuni de timp și resurse umane limitate, s-a ales pentru început perioada anilor `80, IICCMER înaintând denunțul pentru perioada cuprinsă 1 ianuarie 1980 - 22 decembrie 1989, când s-au înregistrat 340 decese, cu un maxim în anul 1981 de 81 de copii decedați, în timp ce în 1991, în noile condiții create prin implicarea unor organizații filantropice, registrele de stare civilă consemnează doar 2 decese.

Numărul declarat al deceselor scade considerabil începând cu anii 1983 și 1984, adică doar 12 decese în 1984, ca urmare a transferului masiv de copii către alte unități din țară. Astfel, registrul spitalului consemnează transferul a peste 750 de copii în numai câteva zile de la finele lunii noiembrie 1983. Majoritatea deceselor aveau loc în lunile de iarnă, cauzele acestora fiind, într-o proporție covârșitoare, afecțiunile pulmonare, urmate de epilepsii, afecțiuni cardiace, renale, hepatice, gastrointestinale etc.

Pe grupe de vârstă, cele mai multe decese au fost consemnate la grupa 1 - 4 ani (mai mult de jumătate), urmate de grupele 5 - 10 ani, 11-18 ani și peste 18 ani.

O analiză asupra locului de proveniență al copiilor decedați demonstrează faptul că o mare parte a acestora proveneau din localități din județul Suceava sau județe învecinate, dar și din zone mai îndepărtate precum București, Bihor, Timiș, Dâmbovița, Constanța etc.

Contextul istoric declanșator a fost creat în anul 1966, când regimul comunist din România a inițiat una dintre cele mai restrictive politici demografice pronataliste. Creșterea forțată a populației, strict cantitativă, fără respectul față de om și fără asigurarea tuturor condițiilor decente de viață, a avut printre consecințe creșterea mortalității materne și infantile, creșterea fără precedent a numărului de copii născuți cu malformații congenitale grave, cu afecțiuni fizice și psihice, cu diverse boli moștenite sau dobândite după naștere, mii de copii ajungând orfani și un număr impresionant fiind abandonați.

Copiii care necesitau protecție din partea statului erau împărțiți în trei categorii: recuperabili, parțial-recuperabili și nerecuperabili, diferențierea făcându-se între o categorie de minori pe care statul încerca să îi recupereze, total sau parțial, pentru integrarea ulterioară în producție, și o categorie de copii în care statul nu era dispus să investească și pe care nici măcar nu dorea să îi recunoască.

Reabilitarea, chiar și parțială, a acestor copii, care ar fi putut fi ulterior integrați în muncă, solicita cheltuieli importante, la care statul contribuia doar parțial. Părinții erau nevoiți să acopere o parte din costurile îngrijirii copiilor, indiferent de situația lor materială. Nu puține sunt cazurile în care familii monoparentale, cu venituri minime, au fost nevoite să plătească până la jumătate din cheltuielile pentru întreținerea minorului în cămin. Mai dificilă era situația minorilor orfani de ambii părinți, lipsiți de bunuri materiale sau rude, pentru care bugetul asigurărilor sociale nu avea prevăzute sume sau baza legală prin care să poată acoperi aceste cheltuieli. Pentru ideologia comunistă, doar omul sănătos intra în discuție, „rebuturile" fiind ascunse și, la limită, evacuate.

În urma analizei actelor de deces și a certificatelor constatatoare de moarte, efectuată de experții IICCMER și de o echipă de specialiști în medicină legală, s-a constatat că, pe de o parte, au existat rate crescute de mortalitate în cazul unor patologii ușor de prevenit sau de diagnosticat precoce și de tratat corespunzător, iar, pe de altă parte, au existat cauze de moarte care susțin, prin specificul lor, concluziile cu privire la existența unui regim caracterizat prin tratamente neomenoase aplicate minorilor din spital.

Ca urmare a descoperirilor făcute, IICCMER a înaintat o sesizare penală către Parchetul General, care vizează crime sistemice și sistematice petrecute în perioada comunistă, având în vedere toate ramificațiile administrative, profesionale și politice", precizează IICCMER.

Lasă un comentariu