După cuvântări, pe o pânză mare întinsă pe scenă s-au proiectat cu skiopticonul, mai ales pentru informarea americanilor, scene reprezentând momentele cele mai însemnate din lanțul nesfârșit al persecuțiilor nemaghiarilor din Ungaria (cum a fost de exemplu măcelul de la Cernova; crucile și mormintele pe care nu era voie să se pună coroane, diverse isprăvi ale jandarmilor, imaginile marilor bărbați politicii slovaci, precum și imagini din viața poporului slovac.
Adunarea a luat sfârșit la 11 noaptea când cei 3.000 de participanți s-au risipit în liniște.
Sacrificiul material al slovacilor a fost considerabil. Totalul sumelor cheltuite pentru popularizarea adevăratei stări de lucru din Ungaria și adevăratului caracter al nedoritului musafir s-au ridicat la suma de 1.600 de dolari. Evident, la această sumă se adăugau articolele din ziarele slovace cu un tiraj de 35.000 de exemplare, cele din ziarele românești America și Românul, precum și din presa celorlalte naționalități provenite din monarhia Austro-Ungară.
În presa americană și germană din Cleveland se remarcă articolul semnat de Vasile E. Moldovan, care atenționa publicul să nu uite că Apponyi a fost țintuit la stâlpul infamiei de Bjornstjerne Bjornson, că vine din țara în care alegerile se fac sub presiunea jandarmilor pentru ca oligarhia aristocrată maghiară să poată păstra în mână frânele statului.
În Ungaria, cine cere votul universal este aruncat în închisoare ca agitator împotriva „patriei". El vine din țara în care milioane de români, tot atâția slovaci, sârbi și croați, apoi șvabi, sași, ruteni și italieni suferă împreună cu masa de 6 milioane a poporului maghiar, sub jugul aristocrației, care se susținea întemeindu-se pe dreptul ereditar și pe baionetele jandarmilor.
În ziua următoare adunării de la „Acme Hall", adică în 17 februarie 1911, materialul tipărit în limba engleză a fost împărțit americanilor din oraș pentru a lua la cunoștință pe cine primesc în orașul lor. Și se întreba Ioan Podea: „Ce primire îi mai puteau face atunci americanii? Cine dintre americanii iubitori de libertate și dreptate, mai avea plăcerea să asculte glasul unui prooroc fals și apostol mincinos?"
După o așa pregătire, primirea lui Apponyi a fost pe măsura dorințelor naționalităților imigrate.
Prevăzând situația dificilă în care va fi pus Apponyi, un mic grup de maghiari care, și în America, își purta patimile naționaliste, cer autorităților americane 24 de polițiști care să le păzească mentorul. Desigur nu li s-a acordat un număr atât de mare de polițiști (cum s-ar fi întâmplat în Ungaria), deși forțe polițienești tot au trebuit să fie masate în gara unde s-a desfășurat o furtunoasă manifestație de protest; N. C. Zamfirescu de la ziarul America, remarcă plin de ironie cererea de mai sus, spunând că în timp ce președintele Statelor Unite care trece pe stradă cu trăsura sau pe jos, nu are nevoie de polițiști și agenți secreți în jurul lui, oaspetelui i-au trebuit o mulțime de polițiști ca să fie apărat, deși nu e decât un înfumurat de conte și un simplu deputat. Demonstrația s-a desfășurat după un plan dinainte stabilit de către naționalități.
Românii din Cleveland și orașele din jur au blocat cele două intrări spre gară. Croații, cehii și slovacii într-un număr impresionant de mare au format puternice cordoane de ambele părți ale „Superior Avenu"-ului de la gară până la hotelul „Hellenden", destinat ca reședință oaspetelui.
În fața hotelului urma să se formeze, ca și la gară, o masă impenetrabilă de oameni, care să bareze intrarea în hotel.
Chiar în fața gării, în niște case vechi, de-a lungul străzii ocupate de muncitori, s-a baricadat numerosul grup de socialiști maghiari.
Românii au sosit la gară încolonați și punând drapele. Și-au ocupat locurile disciplinat în fața celor două intrări și masându-se pe podul dintre gară și „Superior Avenue" au blocat circulația spre oraș. Contele Apponyi Albert a sosit în gara Erie cu un vagon special. După ce a fost salutat de un reprezentat al orașului s-a urcat într-un automobil apărat de o grupă de polițiști. La plecare însă, automobilul nu putea demara fiind înconjurat de mulțimea ce stătea mută și neclintită la ordinele polițiștilor care cereau cale liberă. La un moment dat, au început strigăte puternice de la toate ferestrele caselor și un nor de afișe colorate coborî deasupra publicului. Strigătele ce se auzeau erau acelea ale socialiștilor maghiari: „Jos cu trădătorul de țară! Jos cu cel mai mare mincinos al lumii!"; glasurile acestora se uneau cu cele ale naționalităților care strigau și ele în limba lor și în engleză „Turn-coat". Afișele împărțite în continuare de membrii Partidului Socialist Maghiar din Cleveland conțineau cuvinte aspre, dar pline de adevăr la adresa acestui „Conte Negru."
(Va urma)
