Un muzician român deosebit, remarcat de maestrul Tudor Iorga și Bartolomeu

Distribuie pe:

„Chi va piano, va sano e chi va sano va lontano", „Cine merge încet, merge sănătos - sigur, și cine merge sigur, ajunge departe".

Este și cazul domnului profesor, dirijor, compozitor Liviu Cira, care s-a născut la 18 decembrie 1931, la Sieuț, și a murit la 7 noiembrie 2014, într-o localitate aflată în județul Bistrița Năsăud, urbe primitoare, în care românii statornici și harnici au făcut cunoscute aceste locuri prin iscusința, priceperea în lucratul pământului și creșterea animalelor. Pe lângă preocupările economice, au știut să împodobească sărbătorile noastre cu datini transmise din generație în generație, cu obiceiuri ancestrale care, „șlefuite" an de an, s-au statornicit în perioada sărbătorilor religioase și laice.

Credem că toate acestea, la care mai adăugăm îndemnurile naturii la cunoaștere și contemplare, reflecție, explozia naturii în prag de primăvară, cântul inconfundabil, trilul privighetorilor, mierlelor, ciocârliilor, cintezelor, strigătul răgușit al fazanilor, ciripitul vrăbiilor și rândunelelor - au fermecat simțul artistic al elevului Liviu Cira, școlar conștiincios și ambițios, tăcut, dar harnic, care, sub privirile și îndrumările părintești ale învățătorilor Someșan și Gotea, a parcurs cu bine clasele primare și gimnaziale.

La sfârșitul celui de al doilea ciclu școlar, îl întâlnim pe domnul Liviu Cira la examenul de admitere la Bistrița, la Liceul Horticol.

După absolvirea liceului, în care și-a arătat posibilitățile artistice, a dat examenul de admitere la Conservatorul „Ciprian Porumbescu", din București, fiind admis cu rezultate foarte bune, cu toate că pregătirea și-a făcut-o singur.

Vremurile tulburi de la noi, parcă nu se mai termină niciodată, au condus la un denunț al unui student, în urma unei discuții avute de un grup de colegi referitoare la regimul comunist și la atașamentul lor față de regalitate. În urma unor audieri absurde, Liviu Cira a fost întemnițat la Jilava pe un an de zile, 1951-1952, pentru opoziție față de comunism, în această perioadă el fiind exmatriculat. În 1953 și-a ispășit pedeapsa și a dat admitere la Conservator pentru a doua oară. I.D. Chirescu, rectorul conservatorului, a intervenit pentru a primi dreptul la examen. A reușit pentru a doua oară.

În această perioadă activa la Bistrița, pentru a se întreține, ca dirijor. A fost ajutat în efortul său de învățătorul George Țâna din Gledin, Vasile Parasca, șeful fanfarei din Bistrița, și de Arșineanu, fostul său coleg de liceu.

A făcut demersuri de a se întoarce la Șieuț - acolo unde a fost cântăreț de strană, ce i-a determinat preocuparea deosebită pentru muzica religioasă psaltică și bizantică.

În 1954 se încropește realizarea corului bisericesc din Șieuț, unde o cunoaște pe viitoarea soție, Teodora Sălăgean, cu care va avea doi copii, Mariana și Liviu. Domnul Cira Liviu este chemat la Bistrița, unde a fost mobilizat și trimis în armată la Bragadiru, la o carieră de piatră. Pe perioada cât a lipsit de la Sieuț, a activat mai puțin. După încheierea stagiului militar,

s-a întors la familie și a făcut demersuri pentru a se angaja în învățământ. În perioada aceasta a organizat un grup de soldați într-un cor ad-hoc și cântau în timpul deplasărilor spre și la întoarcere de la locul de muncă. Acest gest a fost apreciat pozitiv de comandant, care i-a făcut o referință pozitivă pentru a putea da admitere pentru a treia oară, reușind cu brio an I la Conservator 1951-1952, an II 1956-1957, an III 1957-1958, an IV 1965-1966, și în anul 1967 a încheiat cursurile conservatorului. În finalizarea cursurilor la Conservator a fost sprijinit de Florin Seimescu, fost coleg cu dl Parasca de la Bistrița. Pregătirea la teorie-solfegiu o face cu profesorul Victor Giuleanu și V. Iunceanu, iar solfegiile erau scrise de italianul Eros Pazzoli în toate cheile sol, fa și do.

În 1990, conducea corul de la Sieuț, unde progresele erau evidente și se realiza prin deplasarea de la Reghin, unde a primit un post de titular, predând la mai multe școli, inclusiv la Școala de muzică ce aparținea de Școala Generală 5, Reghin. De zilele dedicate lui Petru Maior, corul din Șieuț a fost invitat special la manifestare, participând chiar la sărbătoarea orașului Reghin.

La Reghin colabora cu dl Ioan Conțiu, directorul Casei de Cultură (dl Șerbănescu), și cu dl Man, director la Casa de Cultură a Tineretului „George Enescu", unde a organizat numeroase ediții a Festivalului de muzică populară „Flori de pe Mureș" (14 ediții).

Activitatea corului mixt municipal este mai cunoscută, iar premiile obținute cu Corul sindicatului învățământului din Reghin nu ar avea loc într-o pagină întreagă a ziarului „Cuvântul liber".

Mai reținem sfințirea Bisericii din Șieuț, cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril", care a avut loc în 1992, cu preotul paroh Zinveliu, și în anul 2005, cu părintele paroh Macarie.

În încheiere, amintim relațiile pozitive avute de dl Liviu Cira cu maestrul Tudor Jarda în domeniul compoziției, urmând ca într-un viitor articol să insistăm pe piesele corale compuse de Liviu Cira: Tatăl nostru, Mama, Cântec despre țară și lumi folclorice inspirate din melosul mureșean și bistrițean.

Lasă un comentariu