Modelul ungar

Fără grețuri și vărsături, lacrimi și leșinuri, „căderi de calciu", îmbrânceli și țâpurituri, parlamentul de la Budapesta a adoptat, miercurea trecută, pachetul de legi „Stop Soros", depus de guvern, după ce încă din campania electorală, Viktor Orbán promitea ordine și disciplină în materie de migrație ilegală pe teritoriul Ungariei. Avea dânsul, ca să zicem așa, „suspiciunea rezonabilă" că investitorul și filantropul american de origine (culmea!) ungară a pus la cale un val de imigrație ilegală în direcția Uniunii Europene și orchestrează, prin ONG-urile sale, „invazia" imigranților.

Pachetul legislativ a fost adoptat cu 160 de voturi pentru și 18 împotrivă și, ce să vezi, niciunul din cei 18 „potrivnici" nu și-a smuls părul din cap, nu s-a legat cu lanțuri de zidul parlamentului, n-a aruncat cu ouă și sticle incendiare în sediile partidului de guvernământ, n-a amenințat că „dă cuțât" la adversarii politici ori că le incendiază mașinile și le violează rudele până la gradul IV inclusiv. Ceea ce nu înseamnă, bineînțeles, că aceștia, dar și o parte a electoratului nemulțumit nu l-au înjurat, democratic, pe dl Orbán cu guvernul lui cu tot (știut fiind că înjurături așa de groase, așa de suculente, ca în limba maghiară, nu există decât în limba română).

Ca să-și ia oamenii de-o grijă, în aceeași zi, au fost modificate „pe bandă rulantă", cum se zice pe la noi, Codul penal și legea dreptului la azil, și a fost completată legea de organizare a poliției (în sensul reglementării obligației acesteia de a participa la acțiunile de împiedicare a migrației ilegale).

În esență, noua lege „incriminează" ajutorul - inclusiv financiar, pentru obținerea de permis de ședere - acordat de ONG-uri solicitanților de azil dacă aceștia sunt persoane care pătrund în Ungaria, ilegal, prin țări din afara spațiului Schengen, în care nu sunt persecutate sau în pericol de a suferi vătămări corporale grave. Cei care se fac vinovați de comiterea acestor infracțiuni riscă pedeapsa cu închisoare de până la un an, față de făptuitori putând fi luată și măsura expulzării din Ungaria.

Însă „bomboana pe colivă" o constituie faptul că parlamentul budapestan a adoptat și un amendament constituțional care prevede că nicio instanță nu poate aduce atingere „alcătuirii populației ungare", dispoziție extrem de tranșantă, destinată, potrivit analiștilor, să facă neconstituțională orice încercare a Uniunii Europene de a impune Ungariei cote de imigranți.

Dure, radicale, necruțătoare prevederi! Și când te gândești că toate au fost hotărnicite în aceeași zi! Ce-o fi în capetele parlamentarilor budapestani? Adică fără „dezbatere publică", fără tărăgăneli, că stai un pic, că să vedem, că ce zice Curtea Constituțională, că să ne consultăm „cu strada", cu „societatea civilă", cu doamna Prună, batăr… Măcar să-i fi lăsat președintelui republicii vreo săptămână-două-trei, hai, o lună, acolo, să citească, da' de înțelege?!

Nici nu s-a încheiat bine votul la Budapesta, că LIBE (Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne a Parlamentului European) l-a și suduit pe dl Orbán că guvernul său încalcă valorile fundamentale ale UE, deteriorează democrația, statul de drept și drepturile oamenilor; statele membre sunt chemate să deschidă, chiar la începutul toamnei astronomice, o procedură disciplinară împotriva Ungariei, retrăgându-i, eventual, dreptul la vot în cadrul Consiliului (celebrul „infringement", cu care analiștii ne-au împuiat și nouă capul, seara la televizor, în sensul că, cât o să ne dăuneze el și că, cum ne va trage el înapoi cu un secol și ceva, după care l-au lăsat baltă, în bună și neaoșă tradiție mioritică, să înțeleagă cine ce-o putea).

La rândul ei, Comisia de la Veneția (ioi, Comisia de la Veneția, măi dragă!) a solicitat guvernului ungar să revoce, mintenaș, unele prevederi ale pachetului de legi întrucât ele ar reprezenta „obstacole serioase" în ce privește funcționarea ONG-urilor legal constituite. Într-un cuvânt, Europa e supărată foc pe dl Orbán. Foc și pară. La Budapesta, cotele apelor Dunării stau să dea pe-afară.

În timpul ăsta, dl Viktor ce făcea? Își trăgea pe dânsul… pantalonii maro, de protecție? Se împleticea, cu capul plecat, pe la porțile Bruxelles-ului, mototolindu-și, umil, șapca în mâini? Suna, înnebunit, la Berlin? Nu mai putea de grija „infringement"- ului? Nici vorbă. Dl Viktor, în calitate de oficial al unei țări cu drepturi depline în UE, ședea frumos la biroul său și compunea, aplicat și metodic, un text prin care Cancelaria Prim-Ministrului comunica Europei următoarele: că legile „Stop Soros" respectă Convenția de la Geneva, care îi protejează doar pe cei care sosesc din zone în care viața și libertatea le-a fost pusă în pericol; că recentele alegeri au mandatat guvernul și parlamentul „să apere țara de imigrare și să ia măsuri contra organizațiilor care sprijină migrația ilegală"; că, de vreme ce alegătorii unguri au luat o decizie pe această temă, „nu a rămas nimic de discutat"; că trebuie luate măsuri ferme împotriva celor care organizează migrația ilegală, deoarece ei comit o infracțiune și provoacă prejudicii Europei și Ungariei; că guvernul își asumă, în continuare, legea respectivă și nu o va abroga, fiindcă servește apărării Ungariei, că Ungaria este principala prioritate a guvernului și, de aceea, îi va apăra pe maghiari, chiar dacă acest lucru nu este pe placul Comisiei de la Veneția (a cărei rezoluție va fi, totuși, studiată și, în caz că ea conține sugestii ce pot fi luate în considerare, acestea vor fi aplicate).

Scurt, clar și cuprinzător. A nu fi înțeleși greșit: nu ne prăpădim din simpatie pentru Viktor Orbán (mai ales când vine la pescuit prin ape tulburi, pe la școlile de vară din Balvanyos, și îl ia gura pe dinainte), dar n-ar fi politically correct să nu recunoaștem că omul știe exact ce vrea și cum să procedeze ca să și reușească. Într-o Europă care își pierde tot mai mult consistența și coerența și în care sentimentul de securitate este tot mai fragil, Ungaria își vede de interesele proprii, dar și de cele ale co-etnicilor din țările vecine. Situația economică îi permite, iată, să investească miliarde de euro în infrastructura țărilor din Bazinul Carpatic. Fiindcă nu suntem în stare, guvernul țării vecine și prietene o să ne miluiască și pe noi cu o cale ferată de mare viteză Budapesta-Cluj, sens în care ne-a cadorisit deja cu un miliard de forinți. Ia de la Orbán! (Bogdaproste, săru' mâna, conașule!) Sigur că nu ne îmbătăm cu apă rece, cum că moare Budapesta de dragul nostru - o face pentru a-și dezvolta potențialul și a-și consolida poziția logistică în zonă. În timp ce Europa se dezintegrează, țara-mamă strânge rândurile. Totul sub deviza: „Fiecare maghiar contează". (Bine, cel puțin, că o să ne putem da cu trotineta, printre traverse, când nu trece ghezășul.)

Fiindcă Ungaria este principala prioritate a guvernului ungar. Fiindcă, dacă alegătorii unguri au luat o decizie pe o temă dată, „nu mai avem ce discuta".

Ne întrebăm, cu nostalgie și cu tot mai puțină speranță: Oare, când o să i se spună Europei, verde-n față: România este principala prioritate a guvernului român. Fiindcă, dacă alegătorii români au luat o decizie pe o temă dată, „nu mai avem ce discuta"?!

Slabe șanse, fiindcă tocmai când suntem pe cale să punem punct acestor rânduri, la București se urlă într-o veselie: „Parlament criminal, marș la tribunal!" Cam aici am ajuns, după trei decenii de libertate și democrație.

Încât, cu tot riscul de a fi făcuți cu ou și cu oțet în mediul online și în alte medii, patriotard-tromboniste, nu putem decât să rostim, scrâșnit, cu nedisimulată obidă: Bravo, Viktore!

 

 

Lasă un comentariu