La locuința unui particular, Charles A. Crone dă reporterilor din oraș un interviu ipocrit din care rezultă că în Ungaria, chipurile, ar fi libertate națională și religioasă deplină și că tulburări fac doar o mână de agitatori. Aproape 1.000 de români din Chicago și numeroși străini s-au întrunit, la rândul lor, într-o mare sală de pe bulevardul Clyburn sub drapelul asociației Speranța. Vorbitorii au arătat și aici, atât în limba română, cât și în engleză, cine este în realitate Apponyi și cum se poartă în țara sa, unde calcă în picioare drepturile popoarelor. Printre oratori se impun A. Murășan, N. Petrino, G. Mărginean, S. Mălinaș, Arnold Cîmpănaș, I. Mînzat.
O descriere amănunțită asupra acestei adunări ne este oferită de The Chicago Examiner, care menționează și protestul Societății Speranța adresat clubului XXCentury. Protestul sublima că românii sunt împotriva aprobării date de guvernul american, ca un asemenea tiran să-și poarte pașii pe pardoseala Congresului din Washington.
Practic, întreaga presă de limbă engleză, germană, slovacă și românească din Chicago a descris, așa cum se cuvenea, adevăratele intenții ale contelui Apponyi.
În 23 februarie 1911, Apponyi trebuia să țină o cuvântare la „Fine Arts Hall". A ajuns pe la 10 seara.
Mulțimea umpluse sala și împrejurimile ei. Când a început să vorbească, un grup de vreo zece slovaci a început să-l fluiere. În sală s-a produs un adevărat vacarm. Cei ce se aflau mai aproape de scenă au încercat să-l tragă jos. Nici polițiștii n-au mai putut potoli lumea. În câteva minute, contele a părăsit sala. Plecând cu automobilul, la o încrucișare de străzi a fost din nou oprit de mulțime care a tăbărât pe el și doar cu greu a putut fi scăpat de poliție, aceasta trebuind să facă uz de bastoane din lemn și să opereze arestări.
După ieșirea mulțimii din „Fine Arts Hall", poliția a descoperit în apropierea tribunei două bombe, evitând astfel explozia lor.
Înainte de a părăsi orașul, contele a fost invitat la Union League Club, dar conducătorii slovaci din oraș, între care se numărau și 18 redactori, au înaintat clubului un protest în care se consemna. „Ne ridicăm glasul nostru în numele a 500.000 slovaci, cetățeni ai Statelor Unite și locuitori în Chicago, contra celui mai mare tiran al acestui secol, contra lui Apponyi. Vă rugăm a nu permite lui Apponyi să vorbească despre pacea universală, spre rușinea orașului Chicago".
Și la Chicago socialiștii unguri au produs mari tulburări la o conferință ținută de Apponyi, care s-a terminat cu rănirea câtorva persoane și cu mai multe arestări. Și în acest oraș au circulat articole, afișe și broșuri îndreptate împotriva lui Apponyi? Contele a trecut și prin Boston, dar și aici populația fusese alertată prin broșuri asupra politicii guvernului ungar, Apponyi fiind întâmpinat cu fluierături.
Văzând cât de prost e primit peste tot, Apponyi n-a mai îndrăznit să viziteze alte orașe și a plecat „ca un fulger" din America. Cu ocazia acestei plecări intempestive, ziarul românilor, America, făcea usturătoare remarci, comparând situația din Statele Unite cu aceea din Austro-Ungaria, amintindu-i contelui că: „Prin muncă a înflorit țara aceasta și nu prin trândăvie. Aici e republică, nu e casă domnitoare în jurul căreia să se gudure sute de trântori, nobili, prinți, descendenți de prinți și alții".
Acasă în Ungaria, temelia țării - spunea autorul articolului - e „zidită din toate elementele asupritorilor popoarelor. Toți grofii și baronii sunt împrejurul cașcavalului politic al țării, asistați de o liotă întreagă de flămânzi și lingușitori", pe când în țara ce le oferea, temporar, adăpost și pâine «nu e nicio castă de nobili» care să știrbească drepturile poporului".
(Va urma)
