EMMANUEL de MARTONNE (1873-1955), un nume căruia națiunea română îi datorează încă atât de mult pentru faptul că el, geograful de renume al Europei, a propus Conferinței de Pace de la Paris (1920), pe baza unui studiu amănunțit, trasarea noilor frontiere ale României, după Trianon.
Aceasta a fost, în esență, tema conferinței prezentate de domnul profesor MIHAI MONORANU, miercuri, 27.06.2018, la Casa Iancului, domnia sa oferindu-ne, spre audiere, un amplu documentar ce a cuprins date despre cel care a fost marele expert geograf, de excepție, al Europei secolului trecut.
Emmanuel de Martonne și-a început cariera științifică prin editarea unui amplu Tratat de Geografie, după care, în ascensiunea lui fulminantă, a pus bazele înființării Institutului de Geografie al Franței, urmând ca, mai apoi, după o bogată carieră didactică universitară, ce l-a făcut cunoscut în lume, să fie desemnat a fi șeful grupului de experți geografi a Comisiei Conferinței de Pace de la Paris, însărcinată cu trasarea noilor granițe ale Europei de după Primul Război Mondial.
A cunoscut extrem de bine România și oamenii ei, întrucât și-a petrecut o bună parte din timp cercetând Carpații Meridionali, cercetare ce s-a concretizat în teza lui de doctorat, extrem de bine apreciată la acea vreme. A fost ales membru de onoare al Academiei Române în 1912. Aceste preocupări ale sale, în țara noastră, l-au ajutat mult în întocmirea studiului pe baza căruia a propus și a argumentat trasarea frontierelor statului român la Conferința de Pace de la Paris.
În documentul întocmit a făcut un foarte pertinent și documentat studiu privind istoria populației române din zona Transilvaniei: vechimea, compoziția, demografia, evenimente cruciale din istoria ei etc., foarte multe având la bază chiar documentele statului ungar de atunci. Pe baza acestor date a căutat să suprapună granițele Transilvaniei peste ,,granițele limbii române", ca să cuprindă în ele pe cei majoritari aici, motiv pentru care putem afirma că, etno-geografia a configurat, de fapt, așa cum era normal, aceste granițe.
Tot pe baza acestor date, el a demonstrat că românii sunt majoritari și în Ardealul de Nord, ca și în cel de Sud, infirmând teza ungară, mincinoasă, care le justifica ocuparea acestui teritoriu românesc.
De asemenea, el a demonstrat pe bază de documente vechimea și, mai ales, continuitatea românească în acest areal, demonstrând că „Transilvania este spațiul sacru al spiritualității românești", aici închegându-se ,,conștiința de sine a acestui neam", ce a influențat mai apoi evoluția evenimentelor istorice care au urmat în acest spațiu. Toate aceste argumente aduse au avut darul să convingă Conferința de Pace de justețea propunerilor sale în ceea ce privește stabilirea noilor granițe. De aceea, e îndreptățită afirmația potrivit căreia, noi românii îi datorăm încă atât de mult geografului francez și că nu îl onorăm încă așa cum se cuvine.
Domnul IOAN BERȚA, președintele Societății Cultural-Patriotice ,,Avram Iancu" din Tg.-Mureș, ne-a citit din presa de acum 100 de ani (ziarul ,,Libertatea" din luna decembrie 1918), o poezie patriotică de excepție ,,Cântarea Carpaților", de V. Barta, și articolul care descria momentul însuflețitor, înălțător și răscolitor al Adunării Naționale de la Alba Iulia. Cât fior, câtă conștiință de sine aflătoare în mintea fiecărui român, câtă grijă pentru viitorul nației române, câtă unire în cuget și simțiri atunci, față de jenanta situație în care ne aflăm astăzi, dezuniți ca niciodată, fără drag de neam și țară, trădați, furați, vânduți, aflați în bătaia vântului, fără modele de urmat, fără bărbați ce să își asume salvarea nației.
La clipa de poezie, MIRCEA DORIN ISTRATE și domnul EMIL CECĂLĂCEAN au citit câteva poezii la temă, din creațiile lor.
