Drumul parcurs timp de 20 de ani, Târgu-Mureș - Voiniceni, fântâna cu apă rece, de lângă șoseaua Voiniceniului, în curtea casei înconjurată de o adevărată seră de flori, care mai de care mai frumoase, iar între ele buna și credincioasa prietenă, tanti Margareta, la frumoasa vârsta de 85 de ani. Căsuța se află aproape de un obiectiv militar. Ani la rând, tanti Margareta servea cu apă rece din fântâna dânsei, pe militarii care mergeau și veneau de la instrucție. Servea militarii cu gogoși proaspete, cu prune, mere, nuci, din tot sufletul ei de femeie simplă. Această ființă, fără bani, a cucerit multe inimi, atât ale oamenilor, cât și ale animalelor. Fără știință sau educație înaltă, a revărsat mai multă lumină asupra oamenilor decât mulți învățați. Spunea cuvinte simple, într-un mod cum nu vor mai fi pronunțate, care produceau efecte, pe care nu le putea avea niciun orator și niciun poet. Fiind prietenă cu dânsa, m-a rugat, într-o zi, să văd ce are soba, că scoate fum. Am adus cele de trebuință și am reparat-o. La plecare a vrut să-mi plătească pentru munca depusă. Am refuzat plata. După vreo 10 zile, am fost așteptat la poartă de tanti Margareta, împreună cu găina dânsei, pe nume Măriuca. În poala ei curată ca zăpada avea 10 ouă, strânse pentru mine de la Măriuca. „Aceste ouă mi le-a dăruit mie și acum ți le dăm dumneavoastră, pentru munca depusă. Rog să le luați, fiindcă vi le dă două ființe din tot sufletul lor. Mai multe, nu vă putem da, dar ne rugăm pentru dumneavoastră și familie." La aceste discuții asista frumoasa găină, Măriuca, care aproba la ce spunea tanti Margareta. La această scenă nu am mai avut cuvinte, decât o emoție până la lacrimi. Nu după mult timp, tanti Margareta s-a îmbolnăvit, o vizitam, găina Măriuca mă întâmpina în prag, îmi povestea despre suferința lui tanti Margareta și a ei. O luam în brațe, o încurajam, spunându-i că o să fie bine. A plecat tanti Margareta, a îmbătrânit și Măriuca. Nu mai vedea, dar îmi cunoștea glasul, parcă îmi spunea: sunt bătrână și bolnavă, nu mai pot să-ți dau ouă. Se deplasa greu către coteț. Am plecat cu sufletul plin de amărăciune, dar mi-am adus aminte de cuvintele sfinte „Ce frumoase sunt pe munți picioarele celui ce aduce vești bune, care vestește pacea, care vestește mântuirea, picioarele ce zice Sionului: Dumnezeul tău împărătește."
Nu v-am uitat, tanti Margareta!
