O femeie aflată în comă era pe punctul de a muri. Dintr-o dată, ea s-a simțit ridicată la cer și s-a trezit în fața scaunului Judecății de Apoi.
- „Cine ești?", a întrebat o voce.
- „Sunt soția primarului", a răspuns ea.
- „Nu te-am întrebat a cui soție ești, ci cine ești tu?"
- „Sunt mama a patru copii".
- „Nu te-am întrebat a cui mamă ești, ci cine ești tu?"
- „Sunt învățătoare".
- „Nu te-am întrebat ce profesie ai, ci cine ești tu?"
Și dialogul a continuat în același fel. Orice ar fi răspuns femeia, cuvintele ei nu păreau să răspundă la întrebarea „Cine ești tu?"
- „Sunt creștină."
- „Nu te-am întrebat care este religia ta, ci cine ești tu?"
- „Sunt cea care a fost la biserică în fiecare zi și le-am dat de pomană celor sărmani".
- „Nu te-am întrebat ce ai făcut, ci cine ești tu?".
În mod evident, ea nu a trecut de „examen", căci a fost trimisă înapoi pe Pământ. Când s-a trezit din comă, femeia s-a decis să afle cine este.
