V. E. Moldovan, cel care fusese unul din factorii cei mai activi din Cleveland și care a publicat în presa americană fulminante articole împotriva lui Apponyi, scria într-unul dintre acestea că în cazul unor manifestații asemănătoare în Ungaria, s-ar fi tras în plin. Evident, motivul plecării precipitate din Statele Unite a lui Apponyi a fost tocmai declanșarea acestor manifestații. Și „martorul ocular" ce descrisese evenimentele din Cleveland de la 1911, nota că Apponyi a plecat supărat din Statele Unite, cum n-a mai plecat niciun oaspete al Americii până la el, nici de la el încoace.
Când, înainte de îmbarcare, ziariștii din New York l-au întrebat pe conte despre cauzele agitațiilor supușilor austro-ungari, Apponyi nu face altceva decât să profereze amenințări al căror sens era acela că, odată ajuns acasă, va lupta până când naționalitățile vor fi zdrobite sub călcâiul său. Răspunsul a fost cât se poate de relevant pentru opinia publică americană, acesta dezvăluindu-i și mai mult caracterul de „lup în piele de oaie".
În final, guvernul ungar a cheltuit zeci de mii de dolari ca să ascundă adevărul. Dar emigrația „naționalităților" a opus o acțiune viguroasă în frunte cu românii și slovacii.
Nebănuind că e atâta libertate în America, Apponyi și-a înnăbușit cu greu furia, care acasă ar fi izbucnit vulcanic. Ziarul America publica în acele zile, o caricatură prezentându-l pe Apponyi în chip de cavaler medieval, în armură și coif, cu sabie și suliță, călcând în picioare un român și un slovac, înfigând, în același timp, sulița într-un croat, comentându-se că dacă în Ungaria nu vor fi suficiente închisori pentru a-i închide pe așa-zișii agitatori, de bună seamă vor mai fi construite.
Efectul vizitei lui Apponyi asupra opiniei publice americane a fost cel mai bine caracterizat de N. C. Zamfirescu în articolul: „Apponyi și poporul sau vorbe și fapte" în care arăta că toți cetățenii cinstiți ai Americii, au avut prilejul să vadă în Apponyi pe omul vorbelor și nu al faptelor, deoarece, dacă acest om politic ungur ar fi făcut o politică cinstită în țara sa, dacă n-ar fi fost un asupritor al poporului și creatorul unor legi oprimatoare, ar fi fost bine primit de imigranții „naționalităților".
Așadar, vizita a oferit, pentru prima dată, opiniei publice americane spectacolul unor mișcări și nemulțumiri viu experimentate de români, slovaci, cehi și alți imigranți din Austro-Ungaria, ba chiar și de o parte a ungurilor.
Această mișcare, bine închegată și organizată, ce a cuprins mulțimi considerabile de imigranți austro-ungari, dovedea, o dată mai mult, că, valurile tot mai dense ale naționalităților ce părăseau Austro-Ungaria, împânzind orașele americane, nu emigrau doar din cauze economice, ci aveau și adânci cauze etnice și politice. Fără existența oprimării naționale și politice, în Austro-Ungaria nici nu ne putem închipui mobilizarea cquasitotală a imigranților la manifestațiile antiapponyiene. Era, deci, explicabil de ce vizita pacifistă a lui Apponyi, pentru care guvernul ungar a cheltuit zeci de mii de dolari să fi avut un efect opus. Am putea spune că opinia publică americană a fost, pentru prima dată, sensibilizată serios la nemulțumirile și aspirațiile popoarelor asuprite din Austro-Ungaria, ceea ce a facilitat, mai târziu, în timpul Primului Război Mondial, înțelegerea largă de care s-au bucurat aspirațiile acestor popoare de a se elibera din „închisoarea" care o constituia Austro-Ungaria pentru ele. Poziția și activitatea imigranților din Austro-Ungaria a contribuit, deci, la atragerea opiniei publice americane, pentru care, mai târziu, destrămarea monarhiei produsă la 1918 nu a mai constituit un eveniment atât de neașteptat.
Manifestațiile din timpul acestei vizite au polarizat pe români la prima mare acțiune politică de anvergură, facilitându-le și organizarea ulterioară. Vizita lui Apponyi a constituit, deci, un adevărat catalizator pentru aspirațiile lor naționale. Manifestații de o asemenea amploare vor mai avea loc doar în 1917 și 1918.
Într-o „Scrisoare din America" publicată în presa românilor din Transilvania, pentru informarea fraților de acasă asupra lui Apponyi, se arăta că adevărații americani urăsc ipocrizia și mai cu seamă minciuna, iar un om politic care s-a dovedit odată mincinos, acela este complet compromis. Apponyi s-a dovedit a fi fost un fals apostol al păcii, deoarece „naționalitățile" au demonstrat împotriva lui, și nu numai „naționalitățile" au procedat așa, ci chiar și socialiștii maghiari, muncitorii modești și sârguincioși care lucrau alături de români în oțelăriile americane și care fuseseră siliți să-și părăsească țara de același guvern care i-a persecutat pe români.
Apponyi a putut vedea el însuși că „naționalitățile" nemaghiare sunt mult mai înfierbântate, acum, în 1911 decât în 1907, când adusese în fața dietei nefericita lege a învățământului. S-a convins, astfel, că „sentimentele de dreptate și libertate ale popoarelor nu se pot înnăbuși, nici prin legi, nici prin baionete, și că aceste sentimente se manifestă în toată puterea lor, în tot locul și în tot timpul, unde și când se poate".
(Va urma)
