Cartea neamului nostru ne arată pilde de eroism ale înaintașilor, pentru apărarea pământului strămoșesc de cotropitori străini, pentru împlinirea idealului de unitate națională și dreptate socială. Cartea neamului nostru este plină de fapte de eroism ale celor mai buni fii ai patriei, a maselor populare în lupta lor pentru eliberare și pentru dreptate socială, pentru dreptul de a se bucura de roadele muncii lor.
Cartea neamului nostru, de multe ori, s-a scris cu litere de sânge. La vremuri de răscruce, românii au luptat până la jertfa supremă, și-au apărat glia strămoșească pe care au sfințit-o cu scump sângele lor.
Primul Război Mondial a însemnat și continuă să rămână în istoria poporului nostru, ca un act nedezmințit și în veac mărturisitor despre vrednicia acestui popor, despre setea lui de libertate, dreptate și neatârnare, o expresie a jertfelniciei pentru înfăptuirea idealului național, deschizător de drum nou spre împlinirea unor realizări din ce în ce mai mărețe, asemenea acelora din 1918, când s-a realizat unitatea tuturor românilor. Dar el a exteriorizat și spiritul de solidaritate și întrajutorare, caracteristic românilor trăitori pe toate meleagurile de atunci și de azi ale pământului strămoșesc. Românii de toate stările, de toate categoriile sociale, de toate vârstele și ocupațiile și-au înmănunchiat atunci sârguințele și au venit, pe felurite căi, în sprijinirea morală și materială a luptătorilor de pe fronturile Primului Război Mondial.
Eroii români, eroii de pe meleagurile sfântului nostru Ardeal românesc, eroii mureșeni căzuți pe câmpurile de luptă ale Primului Război Mondial, fie că erau din: Adămuș, Aluniș, Brâncovenești, Oarba de Mureș, Deda, Filea, Bistra, Pietriș, Hodac, Toaca, Ibănești, Dulcea, Isticeu, Ideciu de Jos, Iernut, Livezeni, Lunca Bradului, Miheșu de Câmpie, Reghin, fie că erau din: Petelea, Râciu, Sânpetru de Câmpie, Sântana de Mureș, Sărmașu, Șăulia, Sighișoara, Stânceni, Ungheni, Vătava, Zau de Câmpie, sau din multe alte locuri, toți împreună formează acea sfântă cunună de eroi martiri ai neamului românesc, care și-au dat viața pentru neam și pentru țară.
Toți acești eroi au urcat „golgota" neamului lor, purtând povara chinurilor și a umilințelor, la care secole de-a rândul, neamul românesc din Transilvania a fost supus. Acești eroi sunt modele de luptători pentru neam și țară.
Eroii români, în general, eroii de pe acest sfânt pământ românesc al Transilvaniei, eroii de pe aceste binecuvântate meleaguri mureșene s-au jertfit pentru țară și pentru glia strămoșească. Au fost răstigniți pe altarul de jertfă al neamului românesc și pironiți pe crucea de suferință a gliei lor strămoșești. Ei n-au cârtit nicio clipă, nu s-au dat la o parte de la jertfă, precum Hristos și-a asumat suferința pentru păcatele întregului neam omenesc, tot așa și acești eroi și-au asumat suferința și chinurile neamului lor, atât de mult oropsit de-a lungul vremii, chiar pe pământul său.
În sufletele acestor eroi a fost permanent Hristos, care le-a dat putere de sus, în sufletele lor a încăput întreg neamul nostru românesc, cu suferințele, cu greutățile și cu multele sale necazuri abătute asupra sa. În sufletele și în inimile lor, s-au împreunat puterea de jertfă, sacrificiul dus până la martiriu, cu dragostea de neamul lor românesc. Au călcat aspru pe pâmântul nedreptăților făcute neamului lor. În glasului eroilor a răsunat glasul norodului. În ființa lor s-a înveșmântat acea neprefăcută înfățișare neaoșă a Nației. Viața eroilor a fost în întregime închinată țării lor. Ei se înfățișează ca niște cruciați care sunt sortiți să se jertfească. Au cunoscut toate amărăciunile luptei pentru sfânta cauză a neamului românesc. Viața lor e un imn al iubirii de neam. Eroii mureșeni, precum și toți eroii români, rămân în continuare să trăiască mai departe ca niște simboluri, să strălucească în zările de viitor ale neamului ca niște exemple.
Călăuza pentru izbândă și dreptate a fost strigătul de durere al celui care dorea să fie liber în țara lui, egal cu toți și frate. Când s-a dat semnalul războiului, glasul clopotelor de biserici a vestit chemarea pentru deșteptarea neamului românesc. Biserica a fost cu țara și țara a dat eroi și martiri pe care Biserica îi cinstește.
Întotdeauna, ierarhii și preoții Bisericii Ortodoxe Române au fost alături de popor. Jertfele eroilor pentru dreptate sau pentru apărarea gliei străbune au fost considerate, de către Biserica străbună, ca niște ctitorii pentru un viitor mai bun, fiindcă orice efort sau picătură de sânge vărsat pentru neam și glie, au pecetluit fericirea urmașilor. Noi cinstim pe toți aceia care au intrat cu sufletul în Marele sanctuar al națiunii române, iar sângele lor s-a amestecat cu glia străbună. Așadar, trebuie să fim treji, să ne apărăm identitatea noastră și Patria pentru a avea liniștea cugetului și unitatea de simțiri, fiindcă — așa cum suna și deviza pașoptistă, Națiunea este sufletul unui popor, iar unitatea este chezășia lui.
Fiecare dintre cei căzuți pe fronturile Primului Război Mondial, a îmbrăcat veșmântul eroului și cununa martirului. Prin rolul lor istoric, acești eroi și-au câștigat laurii nemuririi. Pentru vrednicia faptelor lor, suntem obligați să le purtăm o veșnică și pioasă amintire, să înălțăm către cer, pentru ei, rugăciunile noaste, se cuvine să le aducem cinstea, lauda și recunoștința noastră a urmașilor, a celor ce simțim românește, a celor ce ne prețuim istoria.
